Sunetele care alcătuiesc cântecele balenelor cu cocoașă urmează unele dintre regulile limbajului omenesc.
Acest lucru nu înseamnă că ale lor cântece transmit semnificații complexe, așa cum o fac propozițiile noastre, dar s-a descoperit că balenele își pot învăța cântecele într-un mod similar cu modul în care sugarii umani încep să înțeleagă limbajul, potrivit NewScientist.
Doar masculii din categoria balenelor cu cocoașă (Megaptera novaeangliae) cântă, iar comportamentul este considerat a fi important pentru atragerea perechilor. Cântecele sunt în continuă evoluție, cu elemente noi apărând și răspândindu-se prin populație până când vechiul cântec este complet înlocuit cu unul nou.
Jenny Allen de la Universitatea Griffith din Gold Coast, Australia și colegii ei au căutat modele structurale înnăscute care ar putea fi similare cu cele văzute în limbajul uman. Ei au analizat opt ani de cântece ale balenelor, înregistrate în jurul Noii Caledonii, în Oceanul Pacific.
Cercetătorii au început prin a crea coduri alfanumerice pentru a reprezenta fiecare melodie din fiecare înregistrare, inclusiv aproximativ 150 de sunete unice în total.
Odată ce toate cântecele au fost codificate, o echipă de lingviști a trebuit să descopere cum să analizeze cel mai bine atât de multe date. Descoperirea a venit atunci când cercetătorii au decis să folosească o tehnică de analiză care se aplică modului în care copiii descoperă cuvintele, numită probabilitate de tranziție.
„Vorbirea este continuă și nu există pauze între cuvinte, așa că bebelușii trebuie să descopere limitele cuvintelor. Pentru a face acest lucru, ei folosesc informații statistice de nivel scăzut: în special, sunetele sunt mai probabil să apară împreună dacă fac parte din același cuvânt. Sugarii folosesc aceste scăderi în probabilitatea ca un sunet să urmeze altul pentru a descoperi limitele cuvintelor.”, spune Inbal Arnon de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.
De exemplu, în expresia „flori drăguțe”, un copil recunoaște intuitiv că silabele „dră”, „gu” și „țe” sunt mai potrivit a fi conectate decât „țe”, „gu” și „dră”.
Folosind versiunile alfanumerice ale cântecelor balenelor, echipa a calculat probabilitățile de tranziție între elementele sonore consecutive, făcând o tăietură atunci când următorul element sonor a fost surprinzător, ținând seama de cel anterior.
„Aceste tăieturi împart cântecul în sub-secvențe segmentate. Apoi ne-am uitat la distribuția lor și am constatat, în mod uimitor, că urmează aceeași distribuție găsită în toate limbile umane.” spune Arnon.
În acest model, numit distribuție Zipfiană, prevalența cuvintelor mai puțin obișnuite scade într-un mod previzibil.
Cealaltă descoperire izbitoare este că cele mai comune sunete de balenă tind să fie scurte, la fel cum sunt cele mai comune cuvinte umane - o regulă cunoscută prin legea abrevierilor lui Zipf.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că acest model statistic nu duce la concluzia că al balenelor cântec este un limbaj care transmite sens așa cum l-am înțelege noi.
„Distribuția fizică a cuvintelor sau a sunetelor în limbaj este o caracteristică cu adevărat fascinantă, dar există un milion de alte lucruri despre limbaj care sunt complet diferite de cântecul balenelor față de cel al oamenilor”, spune Nick Enfield de la Universitatea din Sydney.
Într-un studiu recent, Mason Youngblood de la Universitatea Stony Brook din New York a descoperit că alte mamifere marine pot avea, de asemenea, asemănări structurale cu limbajul uman în comunicarea lor.
Legea lui Menzerath, care prevede că propozițiile cu mai multe cuvinte ar trebui să fie compuse din cuvinte mai scurte, a fost prezentă în 11 din 16 specii de cetacee studiate. Legea abrevierilor lui Zipf a fost găsită la două din cinci specii, unde datele disponibile au făcut posibilă detectarea.
„Luate împreună, studiile noastre sugerează că cântecul balenei cu cocoașă a evoluat pentru a fi mai eficient și mai ușor de învățat”, spune Youngblood.
În concluzie, potrivit cercetărilor realizate, evoluția acestor cântece este atât biologică, cât și culturală.
***
Sursă: NewScientist
***
Credit foto: Shutterstock - Imagine Earth Photography