"Un film dens, în care fiecare cadru are propria lui greutate, în care aproape nicio replică nu este întâmplătoare. O cu totul altă cronologie a secvențelor decât cea scrisă de Liviu Rebreanu concentrează materia romanului ”Pădurea spânzuraților” într-o construcție sui-generis, pentru înțelegerea căreia – pentru a se putea bucura chiar și în sens creștin de frumusețea filmului – spectatorul are nevoie de o cheie", scrie Marina Roman pe leviathan.ro.
Citiți cronica ei AICI.