Irina-Margareta Nistor la ”Portret de excelență”

Este cunoscut critic de film, membru în diferite jurii cinematografice naţionale şi internaţionale şi are o vocea inconfundabilă. Irina-Margareta Nistor este invitata specială a Mihaelei Olaru la ”Portret de excelență”, pe TVR Cultural, sâmbătă, 14 decembrie, de la ora 16:oo.

”Scenariul vieții mele l-am scris eu și cred că este foarte bun. Cred în destin, dar consider că-l poți îmbunătăți.” Irina-Margareta Nistor

Este licenţiată în limbi străine, a fost mulţi ani traducător şi interpret pentru Televiziunea Română, iar în anii ’80 pentru Cinemateca din Bucureşti.

(w882) Irina Marg

În aceeaşi perioadă a realizat traducerea a mai bine de 3.000 de filme înregistrate pe videocasete, care au servit la răspândirea cinematografiei occidentale în România.

Urmăriți o ediție a emisiunii ”Portret de excelență” pe TVR Cultural, sâmbătă, 14 decembrie, de la ora 16:00 și duminică, 15 decembrie, de la ora 02:00, în care Mihaela Olaru va sta de vorbă cu Irina-Margareta Nistor.

Puteți descoperi în rândurile ce urmează câteva extrase din acest interviu:

Deși mama era profesoară de franceză la Politehnică, iar familia mea este pe sfert franceză, asta nu a însemnat că se vorbea în franceză în casă, dar sigur că am învățat foarte repede…mama îmi citea inițial bulele de la “Pif și Hercule”…după aceea sigur că am mers mai departe cu engleza, pe care am învățat-o mult mai târziu. La școală am învățat germană, dar pentru că am început mai târziu nu s-a prins de mine, dar cred că este foarte important să existe dorința de a-i deschide copilului această cale (...)

În fiecare luni mergeam la cinema Studio…regret că acum este închis…erau proiecții pentru cei care erau în Asociația Cineaștirilor…eu nu eram membru, eram studentă dar mergeam cu maestrul meu profesorul D. I. Suchianu. (...)

Mama mea era mult mai blândă și mai înțeleaptă decât mine, era un Taur de 10 mai, era extrem de regalistă cu o ureche muzicală perfectă și care știa să aibă un anumit tip de înțelepciune și de diplomație pe care mărturisesc că eu nu prea o am…ceea ce mă impresionează cel mai tare este faptul că după mulți ani, mulți dintre studenții ei de la Politehnică vin și îmi spun că au avut-o pe mama ca profesor, sau pentru mulți dintre ei timpul s-a oprit în loc… eu semăn foarte mult cu ea, probabil că într-o viață anterioară am fost surori gemene. (...)

(w882) Irina Marg

Mama își dorea foarte tare ca eu să devin scriitoare, dar pe parcurs știu că s-a bucurat de realizările mele și când am făcut documentarele, când am făcut portretele lui D.I. Suchian și Toma Caragiu și am fost foarte mândre, mai ales că sora lui Caragiu m-a rugat ca eu să-i fac fratelui ei portretul. (...)

Casa noastră în Ajun de Sărbători era plină de musafiri, gătea nu numai mama, bunica gătea și ea…bunica era foarte severă, era chimistă, cu ea am făcut after school, nu știam desigur atunci ce înseamnă acest lucru. Este nostim că în copilărie eu i-am spus Mammy, evident că nu citisem ”Pe aripile vântului” și nici nu venise filmul în România ca să știu cine este (...)

Atunci când am terminat facultatea în ’80, ca să dai la doctorat trebuia să fii membru de partid, iar eu nu am vrut să fiu membru de partid, așadar nu am nici doctorat. (...)

A venit vara, a intrat lumea în concediu și disperați că nu au găsit pe nimeni care să le facă o traducere simultană, eu învățasem în facultate să fac traducere simultană, dar nu în mod special pentru filme, m-a sunat Ioan Ionel care făcea Teleenciclopedia și mi-a spus “acum trebuie să vii”...tot timpul a existat un acel acum, acum sau niciodată…eram în ultimul an de facultate, îmi pregăteam diploma…așa a început totul, cu frații Rizzi despre care lumea știe foarte puțin, pentru că toată lumea se gândește la frații Marx, dar au existat și niște frați Rizzii și era un text la prima vedere cu o comisie. (...)

(w882) Irina Marg

Traducerea unui text era foarte complicată, pentru că era un text la prima vedere…dura trei sau patru ore pentru că erau puse două filme pe o casetă, plus că nu aveai informații despre pelicula respectivă, acum cauți pe internet și afli tot ce îți dorești despre filmul respectiv. Sigur că, de-a lungul timpului, am tradus și cărți, piese de teatru…recent am tradus o piesă de teatru pentru Șerban Puiu pe care să o monteze la Teatrul Elisabeta (...)

Știu că nu am o voce de radio, dar în vocea mea este foarte multă pasiune și asta se simte, este o voce expresivă pentru că intram cu totul în rolul personajelor. Când am început să traduc pe casete știu că unele persoane îmi spuneau că mă implic prea mult în ceea ce spun…într-adevăr mă lua valul, eram ca un tsunami fără să știu la momentul respectiv ce înseamnă un tsunami. (...)

Am realizat emisiuni, am lucrat cu Tudor Vornicu, un om extrem de drag…am făcut un audio-ghid, am lucrat cu Tudor Caramfil la ”Vârstele Peliculei”, am mai lucrat cu Eugen Atanasiu, cu Iosif Sava. (...)

Cinemateca era foarte importantă pentru că foarte multă lume mergea la film și își făcea o cultură cinematografică…erau personalități care prezentau înainte filmele într-o manieră care să nu te plictisească și acest lucru era foarte important să te atragă să vezi filmul. (...)

În perioada comunistă, orizontul era relativ redus…nu puteam călători, să nu uităm asta și aș vrea să nu uităm niciodată cât ne-am dorit pașaportul. Eu și acum, chiar dacă pot călători cu cartea de identitate, folosesc pașaportul. (...)

Eu sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce mi s-a întâmplat în viață, deși trebuie să recunosc că totul a pornit dintr-un egoism al meu, din dorința de a vedea cât mai multe filme, fără să știu că le mai văd și alții. (...)

(w882) Irina Marg

Cum decid că îmi place un film și pot să-l recomand…dacă am regretul că cineva care nu mai este printre noi nu a apucat să-l vadă. (...)

Am înființat în 2012 Festivalul de Psihanaliză…să face în momentul de față la Cluj și la Iași …cred că este foarte important pentru că psihanaliza în România a fost interzisă în ultimii 50 de ani. (...)

Dacă vorbim despre educația cinematografică în școli...au încercat să facă ceva, s-a scos și un fel de manual sunt câteva școli în care există ore, foarte puține per total, dar totuși am mai făcut niște progrese, sunt și câteva licee din București și cred că foarte mult contează această educație cinematografică. (...)