Cum s-a transformat în Hedda Gabler? Se regăseşte femeia de azi în acest personaj? Aflăm în răspunsurile de mai jos:
Ilinca Goia: Este vorba despre unul dintre cele mai complexe personaje feminine din literatura dramatică a tuturor timpurilor. Nu întâmplător conţine accente chiar shakespeariene fiindcă, să nu uităm, Ibsen este cel mai jucat autor după marele Will. Hedda are multiple măşti şi faţete, ce nu pot fi redate concomitent în acelaşi spectacol. Eu am căutat o Hedda Gabler cât mai umană, cât mai vulnerabilă - unde cruzimea ei proverbială este doar o formă de apărare, de demnitate. Apoi am înzestrat-o cu o senzualitate debordantă, aproape androgină care este însă controlată de o conştiinţă absolută care vede şi trăieşte idei absolute precum în teatrul lui Camil Petrescu. Este, aş spune un fel de Gelu Ruscanu feminin, care sucombă sub presiunea ideilor ce o leagă freudian de forţa unui tată, a unui bărbat care îi controlează destinul, psihologia. Este nevrotică, amară, cu simţ comic dar şi tragică. Este vie!
Ilinca Goia: Orice intrare în pielea unui personaj este dificilă. Cu Hedda, am dobândit afinităţi în timpul repetiţiilor şi filmărilor. La început am înţeles-o mai greu, căci este o fiinţă paradoxală, dar, pe parcurs, ea a intrat în pielea mea şi şi-a găsit, cred, o cale justă de expresie: ea mi-a împrumutat fiinţa, trupul, înfăţişarea, dându-mi un look artistic nou pe care spectatorii nu l-au mai văzut în rolurile pe care le-am făcut. Întâlnirea cu Hedda a fost o sărbătoare. Am negociat amândouă şi am scos-o din sfera personajului radical feminist, căci pe parcursul lucrului cu regizorul Dominic Dembinski am înţeles că sunt momente multe în care modelul Heddei creat de noi trebuie lăsat liber.
Ilinca Goia: Hedda trăieşte într-o lume de bărbaţi care o iubesc, o divinizează, o urăsc, nu o înţeleg, o doresc, o înşală, o mint sau o umilesc. Dar o şi influenţează în adâncuri, ea moştenind inflexibilitatea tatălui ei. Se apără cu armele unei femei, dar reacţionează des ca un bărbat. Mereu înarmată în joacă sau nu este şi o amazoană modernă. Doreşte să scape de lumea mediocră a căsniciei sau triunghiului conjugal şi îşi duce geloziile, frustrările până la capăt. Refuză coliviile bovarice. Se sinucide pentru a-şi clama libertatea. În lumea de azi opresiunea femeilor nu s-a oprit: Hedda Gabler este un model peren de emancipare feminină tragică, chiar dacă uneori pare absurdă sau cel puţin zadarnică într-o lume patriarhală.
Ilinca Goia: Greu de spus. În cazul unui scriitor genial cum este Ibsen, mesajele sale sunt o ţesătură de idei, chiar şi contradictorii. A fost un autor preocupat de soarta femeilor şi a creat personaje feminine antologice. Pentru mine, mesajul său fundamental constă în repunerea femeii într-o condiţie morală, intelectuală şi sufletească egală dacă nu mai presus de dispoziţiile de compromis masculine. Nu este un mesaj feminist exclusivist, ci un semnal prin care Ibsen spune că personaje precum Hamlet sau Lear pot fi şi de sex şi condiţie feminină. De fapt, Hedda este omul total.
Ilinca Goia: Reluarea teatrului TV, la TVR, înseamnă o mare izbândă. Telespectatorii au nevoie de el, i-au dus dorul şi îl merită. Actorii de asemenea. Sigur că este cu totul altceva decât cel de pe scenă, dar dacă este bine făcut, decupat cinematografic, devine motiv de emoţie vie, ca şi cel de pe scenă. Este pentru actor o experienţă unică pe care am făcut-o cu bucurie şi încântare.
Ilinca Goia: Am avut parte de o echipă minunată, de profesionişti desăvârşiţi care la toate nivelurile, departamentele au fost creativi şi implicaţi. O splendidă coeziune, comuniune în echipă, în acelaşi timp o fructuoasă emulaţie au făcut ca vremea petrecută în platou, cu Hedda..., să-mi rămână în suflet ca un timp magic, parcă am visat cu toţii acelaşi vis care ne trăia el pe noi. Am lucrat cu multe televiziuni, dar întâlniri ca acum nu am avut. Ar fi mare păcat, cu un asemenea potenţial creator, să nu continuaţi seria producţiilor proprii de teatru şi film de televiziune!