TVR: Dacă regimul Ceaușescu funcționa mai departe, am fi arătat ca un fel de Coreea de Nord în mijlocul Europei?
Andrei Galiță (AG): Având în vedere duritatea regimului comunist din România și instrumentele de care a avut parte, vorbesc aici în primul rând de Securitate, cred că tendința cuplului de dictatori, într-un fel sau altul, asta ar fi fost. E greu de făcut un exercițiu din asta, de tip „ce ar fi fost dacă”. E clar că trendul era acela. Regimul, pe parcursul anilor ’80, a fost din ce în ce mai dur și duritatea regimului explică și felul în care cade regimul comunist de la București. Aș răspunde afirmativ: da, cred că lucrurile mergeau în direcția aia.
După ’60 e un tip de deschidere, a lui Gheorghiu-Dej, chiar și față de America. Până în 1965.
AG: E un fel de deschidere, el se deschide. Asta se simte și în planul cultural, când, sigur, apar primele forme de exprimare muzicală, inclusiv folk-rock, cu o puternică amprentă occidentală, în special preluată pe linia asta, a Statelor Unite. În anii ’60, da, putem să vorbim de o oarecare deschidere.
1965. Vine Nicolae Ceaușescu. Continuă. E un trend ascendent către ’68, ’69, vizite – De Gaulle, Nixon. Întâmplările de la Praga și tot amalgamul ăsta de lucruri care duc în sus, ’69, ’70 și se opresc în ’71.
AG: În iulie 1971. Până la Tezele din iulie 1971, Nicolae Ceaușescu, în plan politic – sigur că asta are repercusiuni și în plan cultural – încearcă să arate Occidentului o anumită deschidere, o anumită îndepărtare de Uniunea Sovietică. Sigur că deschiderea asta se simte în plan cultural și aceia sunt cei mai buni ani, inclusiv pentru formațiile noastre de muzică rock, folk. Odată cu întoarcerea din celebra vizită în China și Coreea, lucrurile se schimbă fundamental și, practic, agenda culturală a întregii societăți românești trebuie pusă pe alt făgaș.
…subsumată celor 17 puncte cu care Ceaușescu vine în această conferință. Așa cum Lenin, în 1922, a scris cele 21 de condiții pentru a intra Partidul Comunist în Internațională, așa face și Ceaușescu. Cele 17 puncte duc societatea în cu totul altă direcție decât o duce fenomenul folk-rock-pop.
AG: E un moment de cotitură, în care elitele comuniste de la București, sigur sub îndrumarea Tovarășului, consideră că ceea ce înseamnă creația artistică, culturală, trebuie să fi e inspirată PHOENIX – Har/Jar 67 exclusiv din folclor. Asta se aplică tuturor creatorilor de artă. Vorbind de muzică, mă refer în mod special la cei care cântau folk și rock, care, sigur, până atunci erau în perioada beat.
***
Interviul integral îl regăsiți în volumul PHOENIX. HAR/JAR, realizat de TVR în parteneriat cu editura Integral.