Interviu cu Alex Polgar

TVR.RO | actualizat: Marţi, 29 Noiembrie 2022

Bucurați-vă de un interviu memorabil cu Alex Polgar!

TVR: Ați avut un rol important în istoria Phoenix…

Alexandru Polgar (AP): Sunt conștient de rolul pe care l-am jucat în istoria Phoenix, este evident, deși trebuie să fi e foarte clar și să privim la intervalul de timp în care participarea mea a fost relevantă. Și dacă înțeleg, vă uitați acum la perioada de 60 de ani de existență a lui Covaci și a Phoenix-ului. Timpul petrecut de mine, în care am fost într-o oarecare măsură relevant, nu a fost nici măcar 5%. Cam trei ani, poate. După aceea, relevanța dispare. Deci, dacă o puteți compara cu un tip de creștere de trei ani și apoi scade după aceea, există foarte puțină relevanță. În acest context, bineînțeles că sunt conștient de asta. Este o chestiune absolut clară, absolut nici un regret. Prima călătorie din România la Amsterdam cu Nicu Covaci a fost în ’76. A fost doar Nicu și cu mine. La acel moment, el a părăsit țara în mod legal, în căsătoriei sale cu o olandeză.

Și după ce ați ajuns acolo?

AP: L-am condus până la Amsterdam și l-am lăsat. Avea soția acolo și încearca, în diferite moduri, să-și găsească un loc în scena muzicală și în scena socială. A doua excursie de exod, cu duba, a fost în ’77, cred că era august ’77. Asta a fost, atunci, cu membrii grupului în camion, în boxele „Marshall”, peste gra nița româno-iugoslavă la Porțile de Fier, și apoi din nou peste granița iugoslavă-austriacă. În cele din urmă, evident, granița Austria-Germania, care a fost o plimbare fără probleme.

(w640) Phoenix

Nu v-a deranjat să fiţi pe post de șofer?

AP: Nu am avut niciodată percepții negative cu privire la termenul de șofer. Șoferul este o persoană foarte utilă. Fără șoferi, lumea nu ar funcționa. Nu există nici o degradare acolo… eu fiind șoferul. Chiar am fost. Am fost exact asta. Am făcut parte din grup… Și Nicu descrie asta în prima sa carte: „Alex devenind un colaborator util”. Trebuie să țineți cont că acest lucru se întâmpla în acele zile, chiar înainte ca Nicu să părăsească România. Era o lipsă foarte clară în toate, mai ales pentru grup. Nu aveau corzi de chitară, nu aveau piese de schimb pentru amplificatoare.

Cât de important era Phoenix atunci?

AP: Phoenix au fost foarte importanți. Nu aveau nici un fel de înregistrări din Occident. Singura sursă de muzică a fost Radio Belgrad, pe care l-am putut recepționa, într-o bună zi, la Timișoara. Utilitatea mea ca șofer a început atunci prin deplasări frecvente la Timișoara, pentru a aduce tot ce era necesar. De partea partea mea, aveam avantajul de a participa la grupul PHOENIX – Har/Jar 187 numărul unu din România. Și, evident, asta a avut benefi cii pentru mine. A fost o relație simbiotică. Apoi, de-a lungul anilor, relaţia a crescut la o prietenie foarte strânsă între Nicu și mine, care este mult mai mult decât atât și continuă și astăzi.

***

Interviul integral îl regăsiți în volumul PHOENIX. HAR/JAR, realizat de TVR în parteneriat cu editura Integral.

ULTIMELE COMUNICATE