În fiecare sâmbătă, la TVR 2

Din 12 octombrie, în fiecare sâmbătă, de la ora 16.00, telespectatorii pot urmări la TVR 2 o serie specială realizată de Lucia Hossu Longin în cadrul ciclului „Memorialul Durerii”. Este vorba de „Torţionarii”, o serie „neagră” de opt episoade, opt interviuri dureroase, cutremurătoare, cu cei care au condus închisori şi lagăre de exterminare.

Aşa cum declară Lucia Hossu Longin, este vorba de: „biografii ale unor suboameni care şi-au legat semenii în lanţuri, i-au lovit şi schingiuit, i-au înfometat şi i-au ucis fără milă. Sunt mărturii sumbre, aproape în toate, argumente ce seamănă izbitor unele cu altele: au fost înrolaţi într-o instituţie patriotică, au executat ordine, au conştiinţele curate şi dacă pe alocuri au dovedit exces de zel, aşa au fost vremurile... Au servit ţara... Care ţară? După spusele lui Petre Ţuţea aceşti călăi, prin mila Domnului, au purtat mască de om, fără a fi oameni”.

„Eroii” celor opt episoade sunt:

1. Alexandru Nicolschi (alias Boris Grunberg), general major de Securitate, autor al experimentului criminal de la Piteşti. În Ministerul de Interne a activat ca secretar general din 1953 până în 1961. A trimis în faţa plutoanelor de execuţie mii de luptători ai rezistenţei din munţi, a arestat printr-o capcană pe fruntaşii Partidului Naţional Ţărănesc în frunte cu Iuliu Maniu.
2. Liviu Borcea, locotenent major de Securitate, comandant între 1950 – 1954 al coloniilor de muncă de la Capul Midia – lagărul cu cea mai mare mortalitate.
3. Vasile Ciolpan, omul care, cu trei clase primare şi şcoala de partid de trei luni din Baia Mare, ajunge să extermine elitele României. Director al Penitenciarului politic „Dunărea” (nume conspirativ pentru Sighet), el a lăsat să agonizeze şi să moară în cel mai deplin secret, 47 de demnitari şi ierarhi greco-catolici ai României Mari.
4. Zoltan Szabo, locotenent major de securitate, comandantul lagărului de la Baia Sprie între anii 1950 – 1955. La o normă de muncă de 10 m.c. în subteran, comandantul a redus raţia de pâine de la un kilogram 250 de grame pe zi la 700 grame. Puţini au ieşit vii din această colonie a morţii.
5. Gheorghe Crăciun, de profesie cazangiu, dar cu o carieră fulminantă în Securitate. Fost şef al Direcţiilor Regionale MAI din Sibiu, Craiova, Argeş, Braşov, el este vinovat de executarea a zeci de luptători din munţi. Din 1958 devine comandant al Penitenciarului Aiud, unde este autorul unei invenţii diabolice: reeducarea „nonviolentă”, o încercare inumană de a condiţiona libertatea de autodemascare. Era un altfel de Piteşti.
6. Alexandru Rafila, fost comandant al Securităţii din Arad. A reprimat cu gloanţe opoziţia la colectivizare, în masacrul din anul 1949, din comunele de pe Valea Crişului Alb.
7. Anchetatorul penal – locotenent major Traian Urzică. A anchetat şi a torţionat pe luptătorii din munţii Făgăraşului. „N-am făcut de capul nostru nimic”... Pentru el, şi astăzi, tinerii pe care i-a bătut cu o cruzime neobişnuită erau „bandiţi”.
8. Maiorul Alexandru Vişinescu a condus închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sărat 13 ani. Nouăzeci la sută dintre cei întemniţaţi acolo au murit, printre care câteva personalităţi cunoscute: Ion Mihalache, Horia Măcelariu, general Constantin Pantazi, Victor Rădulescu Pogoneanu, Ion Ovidiu Borcea, Jenică Arnăutu, comandorul Gheorghe Jienescu, Aurel Dobrescu, dr. Gheorghe Plăcinţeanu.

Documentarul va fi difuzat şi online, pe TVR+

Declaraţie Lucia Hossu Longin despre seria “Torţionarii”

Cu toţi aceşti călăi m-am întâlnit personal pe tot parcursul „Memorialului Durerii”. I-am filmat cu aprobarea lor şi nu cu camera ascunsă. Credeţi că erau nişte mieluşei? Nu. Mai degrabă aceiaşi zbiri, aceiaşi fuhreri de odinioară, aceleaşi brute obişnuite să vorbească fariseic despre faptul că ei şi-au făcut datoria patriotică faţă de duşmanii clasei muncitoare. Şi mai ales că au conştiinţa curată.

E adevărat că după interviul cu Alexandru Nicolschi am fost, literalmente, şocată. De ce? Mi se părea înfiorător ca un om ajuns la vârsta de optzeci de ani, obligat să-şi rememoreze trecutul (trecut în care intra şi barbaria de la Piteşti), să nu aibă nicio tresărire de conştiinţă. Dimpotrivă. Aveam sentimentul, atât eu cât şi operatorul Doru Alexandru Spătaru, că din sertarul biroului va scoate un pistol şi va pune capăt, în stilul anilor ’50, acestui interviu. De altfel acest birou era împânzit cu fotografii ale generalului sovietic la trageri...

Alt absolvent de patru clase primare Alexandru Rafila ajuns comandantul Securităţii din Arad care a executat 27 de ţărani, în mijlocul satelor ce se opuneau colectivizării mi-a mărturisit că în anii aceia „cu timbrul acesta de revoluţionară m-ar fi arestat”... (ep. 6 al seriei).

Un alt cap al represiunii, col. Alexandru Vişinescu după 60 de ani azi, în 2013, încă mai lovea cu pumnul în operatorul TVR şi în domnişoara reporter care-i punea întrebări despre trecutul lui plin de crime nemărturisite. Prin gestul lui, a mărturisit astfel totul despre sine.

Pe toţi aceştia nu i-a chemat niciun tribunal, nicio instanţă nu le-a cerut vreo declaraţie pentru faptele lor, de la ocupaţia sovietică, până în decembrie 1989 şi chiar în aceşti 20 de ani de după revoluţie.

I-a investigat timp de 20 de ani „Memorialul Durerii” şi mărturiile lor mincinoase au fost aşezate lângă cele ale victimelor lor. Ca într-o instanţă.

În spaţiul concentraţionar, victime şi călăi au fost faţă în faţă în camerele de anchetă, în hrubele penitenciarelor, în zărci, în gherle. Numai că în mâinile torţionarilor au stat destinele atâtor nevinovaţi, puterea absolută asupra vieţii şi asupra morţii.

Filmele, din care telespectatorii noştri fideli au văzut fragmente, acum le vor vedea integral, te fac să înţelegi mai bine cum s-a produs oroarea, cine a dat ordinele înfricoşătoare, cine le-a executat.