Jurnaliști, vedete, oameni de televiziune povestesc, în cadrul campaniei TVR „Zi-le de Sărbătoare”, despre Crăciunul copilăriei lor, despre semnificaţia acestei sărbători în viaţa lor, dezvăluindu-ne o altă latură a personalităţii lor.

 

E vremea poveştilor. E vremea familiilor strânse în jurul mesei, a bucuriei, a înţelegerii şi păcii. E vremea în care lăsăm deoparte, chiar şi pentru câteva zile, grijile cotidiene, pentru a ne întoarce la noi înşine. La ce e cu adevărat important.

Televiziunea Română ia parte la toate evenimentele majore din viaţa românilor. Iar această perioadă abundă în momente ce merită marcate! Dar hai mai bine despre... Crăciun să povestim, ar spune acum Creangă. „Zi-le de Sărbătoare” este şi titlul campaniei TVR în care jurnalişi, vedete, oameni de televiziune îşi dezvăluie o altă latură a personalităţii lor, una sensibilă, lăsându-ne să le cunoaştem o parte a sufletului care îi arată aşa cum sunt: oameni.

Iată ce ne povesteşte George Lungoci, prezentatorul emisiunii „Convieţuiri” de la TVR 1:

Care sunt cele mai frumoase amintiri despre Crăciunul petrecut în familie?

Cel mai frumos Crăciun din familia mea a fost... de fapt, cele mai frumoase zile de Crăciun au fost în tinerețe, când, pe vremea aceea, nu se găsea nimic: nici brazii nu se găseau, nici bomboane de pus în brad... și stăteam la coadă, dar îmi aduc aminte cu nostalgie de acea perioadă a tinereţii. Eram copil și puneam bomboane și le mâncăm așa, cu frică, și le lăsăm staniolul bombat, ca să nu cumva să pară că lipsesc. Astea erau vremurile. Și mă rog, dacă aveai o pilă la aprozar, luai brad, nu molid din acela care se scutura. Apoi, era frumos după Crăciun: când scoteam brazii, îi aruncam, dar din bețe ne făceam că jucăm hochei cu conservele pe gheață, în spatele blocului.

La ce te gândești prima dată când auzi Crăciun? Cu ce asociezi această sărbătoare?

Când vorbim de această sărbătoare, eu mă gândesc la bunătate, la altruism. Dar n-o să spun lucrurile astea, pentru că sunt foarte cunoscute. Eu, când se apropie Crăciunul, intru în panică, pentru că, din luna noiembrie, de la începutul lunii noiembrie, suntem bombardați cu cadouri, cu brazi, cu campanii de marketing care nu se mai termină... o lume disperată! Pentru că semnificația Crăciunului a dispărut și a rămas doar frenezia asta a cumpărăturilor, a cadourilor, a comerțului. Din păcate, pentru mine, din decembrie până în februarie, nu se mai întâmplă nimic... pentru că e Crăciun, e Anul Nou, e sărbătoare...

De ce este Crăciunul special pentru tine?

Sărbătoarea de Crăciun e specială prin amintirile pe care mi le trezește. Iar amintirile mă duc în zona copilăriei. Chiar dacă noi - generația mea - nu am avut așa o copilărie plină de abundența din zilele noastre, totuși, erau bucuriile alea simple care ne făceau viața frumoasă; instalația de brad, la care se mai ardea câte un bec și o mai reparam, bomboanele acelea fondante, tari ca piatra, pe care le mai luam încetul cu încetul, să nu se prindă lumea că lipsesc, pentru că bradul trebuia să fie frumos. Bradul trebuia să stea împodobit, că de aia e brad, să stea împodobit. Îmi amintesc că mă întindeam așa sub brad, copil fiind, și mă uitam printre crengile lui și mă imaginam undeva la munte. Mirosea și a portocale, ceea ce era bine pe vremea aia, pentru că se procurau foarte greu, trebuia să stai la coadă de la 4 dimineața. Lucruri frumoase, care ne fac să fim mai buni, mai generoși şi să să ne bucurăm de prezent!. Cu totul diferit faţă de cum este acum, pentru copiii din zilele noastre...

Povestește-ne o faptă bună făcută de tine demnă de spiritul Crăciunului.

Fapte bune pot fi așa, evenimente izolate, de exemplu, dar eu cred că bunătatea înseamnă un mod de a fi, nu? Nu înseamnă să-ți numeri faptele bune, înseamnă o conduită a ta. Un fel al tău de a fi. Nu, nu stau să-mi contabilizez faptele bune, să spun am ajutat o bătrânică să treacă strada sau am cedat locul în tramvai sau am dat unui om amărât 50 ron. Nu, eu cred că bunătatea este o stare permanentă. O stare permanentă în care încerci te să relaționezi cu ceilalți. Și pentru că, în fond, ce înseamnă bunătatea? Bunătatea înseamnă că vrei să-ți fie și ție bine și dacă ești bun cu ceilalți, automat îți este bine. Nu știu, poate că sunt și oameni care se simt bine făcând rău, dar nu, pentru mine nu, nu-i o soluție.