-
PRIMA PAGINĂ
-
DESPRE NOI
OrganizaţieLegislaţie Buletin informativ Agenda de lucru a PDG Program audiențe conducere Date economice Raport de activitate Raport de aplicare a Legii 544/2001 Documente de interes public Documente produse de S.R.Tv Organigramă Consiliul de Administraţie Comitetul Director Declaraţii de avere și de interese Facilități Persoane cu Dizabilitati Taxa TV Achiziţii publice Date de receptie Contact
- PROGRAM TV
- TELEȘCOALA
- EUROPA VIITORULUI
- TVR 65
- TNTV
- TVR SPORT
- TVR FILM
Eliade, N. Stănescu, Eminescu, Ţuţea, I. L. Caragiale cei mai nominalizaţi scriitori/poeţi
Cum va arata TVR în 2016.doc (doc)
Cum va arata TVR in 2016.pdf (pdf)În top 50 Mari Români:
Eliade, N. Stănescu, Eminescu, Ţuţea, I. L. Caragiale cei mai nominalizaţi scriitori/poeţi
Ion Creangă, Lucian Blaga, Constantin Noica, Eugen Ionesco, Titu Maiorescu, Marin Preda, Horia Roman Patapievici, Paul Goma sunt nume care se regăsesc în top 100 al celor mai nominalizaţi scriitori. Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Ion Luca Caragiale au primit şi mai multe nominalizări din partea românilor, ceea ce îi propulsează pe cei de mai sus în top 50 al celor mai nominalizaţi scriitori şi poeţi români. În primii 100 de români nominalizaţi de telespectatori nu se regăsesc alţi scriitori precum George Călinescu, Emil Cioran, Mircea Cărtărescu, George Topârceanu, George Coşbuc, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu etc.
Campania de nominalizare a fost lansată de TVR în data de 27 mai 2006 şi durează până pe 1 iulie. Nominalizările se pot face apelând gratuit un număr de telefon fix (0800.020.800, doar în reţeaua RomTelecom), accesând site-ul www.mariromani.ro, o adevărată enciclopedie virtuală, sau trimiţând un SMS, cu tarif normal, la nr. 1861.
Presonalitatea zilei de 13 iunie Mircea Eliade
Mircea Eliade, cel mai mare om de cultură, român, din veacul al XX-lea, a mijlocit între Apus şi Răsăritul îndepărtat, între civilizaţia materială şi spirit, între cultură ştiinţifică şi mit, între profanitate şi sacralitate, între modern şi primitiv, între religii şi credinţe tribale, între marile culturi şi culturile populare, a mijlocit tot timpul între noi, românii şi lumea cea mare a istoriei; ne-a preluat din minoratul nostru şi ne-a înscris în cărţi ferecate de aur. Aşa îl caracteriza Constantin Noica pe cel care nu s-a sfiit să pornească de unul singur o revoluţie. Prin resacralizarea lumii, Eliade a deschis calea marii revoluţii spirituale care a fost în mod cert pasul de cotitură al secolului 20.
Elev al Liceului Spiru Haret din Bucureşti, tânărul Eliade citea zi şi noapte, reducându-şi orele de somn la minimum şi îi îndemna pe colegii săi să parcurgă integral operele lui Hasdeu, Iorga, Xenopol, Voltaire, Pascal, Balzac, Papini etc. S-a remarcat printr-o curiozitate intelectuală şi o capacitate de efort rar întâlnite.
Pasionat încă de atunci de ocultism, alchimie, mistica orientală, Eliade a fost însă şi un bun muzician (cânta la trombon în fanfara liceului şi la pian). A fost de asemenea principalul animator al revistei liceului, Vlăstare.
Pe de altă parte însă, a rămas corigent de 8 ori (la matematică, fizică şi chimie, chiar şi la română, franceză şi germană), iar la bacalaureat a obţinut media 6,40.
Aflăm toate acestea atât din amintirile unor foşti colegi, cât şi din jurnalul început la 13 ani, în care adolescentul îşi schiţează un ambiţios program de viaţă, conştient de propria sa valoare intelectuală.
La Universitatea din Bucureşti, unde a fost profesor în anii ´30, Eliade a susţinut un curs cu tema Problema răului în filosofia indiană şi un altul despre Salvarea (mântuirea) în religiile orientale. Îşi fascina studenţii printr-o elocinţă spectaculoasă, prin temele exotice abordate şi erudiţia inepuizabilă. Printre cei care au asistat la cursurile şi conferinţele sale s-au numărat personalităţi ale culturii române cum ar fi Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Edgar Papu sau Mihai Şora (considerat de Eliade studentul preferat).
Ca titular al catedrei de Istoria Religiilor a Universităţii din Chicago, Eliade a fost martor direct al mişcării hippie din Statele Unite din anii 60 70. Îl interesau experienţele studenţilor săi legate de practica yoga sau de utilizarea halucinogenelor, dar şi ideologia ce stătea la baza acestei mişcări, în care vedea o formă de manifestare spirituală cvasireligioasă. La rândul lor, studenţii americani căutau în figura venerabilului profesor un guru care să le dezvăluie tainele misticismului oriental şi să creeze o punte de legătură între lumea arhaică şi cea modernă.
DEPARTAMENTUL COMUNICARE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
