O comedie de Saizescu, o dramă istorică de Nicolaescu şi o producţie a Noului Val. Acestea sunt ingredientele unei noi duminici dedicate filmului românesc. Seria a început pe TVR 2, de la ora 14:10, cu „Grăbeşte-te încet”, comedia din 1981.
„Grăbeşte-te încet” (ora 14:10)
În comedia „Grăbeşte-te încet” îl cunoaştem pe Viorel, un bărbat veşnic grăbit, mai ales la volan, care accidentează un pieton ciudat: un tânăr aiurit care merge pe mijlocul străzii. Este un tânăr globe-trotter (interpretat de Radu Gheorghe).
După ce, iniţial, fuge de la locul faptei, şoferul se întoarce, dar nu-şi mai găseşte victima. Însă tânărul accidentat reapare în viaţa eroului cu a cărui fiică începe o relaţie de dragoste, iar de aici apar tot felul de încurcături dramatice şi comic-sentimentale.
În distribuţie: Dem Radulescu, Stela Popescu, Radu Gheorghe Sebastian Papaiani, Tamara Buciuceanu, Geo Saizescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Ileana Stana Ionescu, Tania Filip, Ştefan Tapalagă, Nae Lăzărescu, Nicu Constantin, Mihai Mălaimare.
Cartea de vizită a regizorului Geo Saizescu este, în plus, o garanţie a bunei-dispoziţii aduse de această comedie cu titlu de proverb latin: Festina lente! Saizescu, un maestru al comediei româneşti, a mai produs de-a lungul carierei sale pelicule ca: Doi vecini, Balul de sâmbătă seara, Dragoste la zero grade, Un surâs în plină vară, Păcală, Secretul lui Nemesis, Secretul lui Bachus, Eu, tu şi Ovidiu şi Astă seară dansăm în familie.
„François Villon” (ora 20:10)
Drama biografică regizată de Sergiu Nicolaescu prezintă povestea vieţii zbuciumate a lui François Villon, poreclit „Poetul vagabond”. Născut în 1431, într-o mahala a Parisului, Villon a devenit profesor la Sorbona, însă a căzut în dizgraţie din pricina purtărilor şi relaţiilor sale considerate „imorale”.
Bugetul filmului a fost de aproape patru milioane de dolari, o sumă imensă alocată unui film pentru acele vremuri. Filmul franco-germano-român era destinat în principal televiziunii, însă a fost filmat pe peliculă de 35 mm, folosită la filmele de cinema.
În rolul principal a fost distribuit Florent Pagny, un tânăr cântăreț francez care a devenit ulterior o vedetă a muzicii rock. Rolurile de prim-plan au fost distribuite unor actori francezi, români, italieni și germani; mulți actori români au avut roluri principale cum este cazul lui Silviu Stănculescu (Thibaut d'Aussigny), Traian Costea (Robert d'Estouteville), Ion Marinescu (Marele Coțcar), George Paul Avram (Philippe Sermoise), Ion Besoiu (Fredet), Olga Tudorache (Frumoasa coifăreasă) ș.a.
„La «François Villon» românii nu au îndrăznit să-mi schimbe nimic din film, fiind franţuzesc. Mai ales că Ceauşescu nu a avut ocazia să vadă acest film, iar pe cei care l-au văzut înainte de premieră i-am păcălit. Pentru că se petrecea pe la 1400-1500. Deci a mers. Însă, categoric, din film reieşea comparaţia dintre regimul poliţienesc care domnea în acele timpuri la Paris, în Franţa, şi ceea ce trăiam noi în România”, spunea Sergiu Nicolaescu, într-un interviu pentru Jurnalul Naţional.
„Europolis” (ora 23:40)
În micul port al Sulinei soseşte o telegramă din Franţa: Luca, pe care toată lumea îl ştia îngropat de mai bine de 50 de ani în cimitirul de la marginea oraşului, tocmai a murit. Sora lui, Magdalena, însoţită de fiul ei, Nae, trebuie să plece în Franţa pentru a lua în primire „moştenirea”.
Ajunşi la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi îl întâlnesc pe şamanul Ata, prietenul cel mai bun al lui Luca. El le dezvăluie ultima dorinţă a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena şi Nae şi-ar fi putut închipui.
Povestea se conturează treptat, pornind de la credinţa populară în care sufletul mortului reface drumul vieţii sale înainte de a părăsi pământul, în perioada celor 40 de zile de doliu: „În această tranziţie instabilă, sufletul întâlneşte îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori” spune regizorul Cornel Gheorghiţă despre filmul său lansat în 2010.
Despre rolul său, actriţa Adriana Trandafir spune că „am citit scenariul şi mi-a plăcut foarte mult, ştiam că echipa şi regizorul sunt în căutarea Magdalenei, mi-am spus că sunt prea tânără pentru rolul ăsta deşi biologic aş fi putut avea un copil de vârsta lui Nae. Dacă în exterior eram sigură că nu sunt personajul, în interior aveam dimensiunile respective. Am adunat în personajul ăsta toate mamele, bunicile, toate problemele. Magdalena este România acum, cu toate răbufnirile şi disperarile ei, cu glumele ei, cu viaţa ei simplă... De la simplu la cosmic este un traiect extraordinar pe care Magdalena l-a parcurs. Ea este lacrima durerii, este o Victoria Lipan care merge mai departe”.
