Profesor de matematică, germană și etică în Germania, editor de manuale școlare pentru învățarea limbii germane, traducător al unor romane de beletristică, Mihaela Dinklage descrie școala germană prin prisma experienței directe la catedră, dar nu uită de școala românească în care s-a format.
A absolvit în anul 1988 Liceul Pedagogic Bucuresti, secția învățători, iar în anul 1994, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București, secția germană-română. A predat 11 ani în România limba germană la școala 179 din București și trei ani ca învățătoare la Colegiul German Goethe din București.
A participat în 1994-1995 la două seminarii internaționale organizate de Universitatea din Viena și Institutul de la Sonnenberg din Germania, a avut parte de un schimb de experiență în Germania ca profesor la școala Waldorf din Karlsruhe, a colaborat la editarea de manuale școlare pentru învățarea limbii germane ca limbă străină și a tradus volumele de beletristică ale autoarei Corinne Hofmann (“Indragostită de un masai” și un numai.)
Soțul ei, de naționalitate germană, a predat ca profesor la Colegiul German Goethe din București și, după cinci ani, când contractul de muncă i-a expirat, s-a reîntors la activitatea didactică din Germania. Mihaela și-a urmat soțul alături de cei doi copii născuți în București: Andreea și Julian. Locuiesc cu toții în landul Rheinland-Pfalz (Renania Palatin).
Mihaela și soțul ei, Markus Dinklage
De ce ai ales să profesezi în Germania?
Am plecat din România din motive pur familiale: soțul, pe care l-am cunoscut în anul 1995 la seminarul International de la Sonnenberg din Germania și care lucrase cinci ani la Colegiul German Goethe din București, nu a mai putut rămâne în România conform contractului. Ne-am mutat cu familia în Germania, în apropiere de Saarburg, unde se află și acum școala la care profesăm amândoi.
Pasiunea mea dintotdeauna a fost însăși meseria mea: cea de învățător / profesor, deci să predau. Când am sosit în Germania nu am crezut că voi putea ajunge sa îmi continui activitatea de profesor, dar conjunctura, munca, învățatul permanent și poate și un gram de noroc mi-au oferit această șansă.
Mihaela Dinklage
Cum te-ai adaptat la noul mediu de viață și profesional? Ce provocări ai întâmpinat?
A fost ca atunci când ești aruncat în apa rece: înoți. Am ajuns în Germania cu o mulțime de idei preconcepute despre țară și oameni, dar cu hotărârea să merg mai departe. Mi-a fost clar că în Germania nu voi putea să îmi continui activitatea de profesor, singura meserie la care visasem toată copilăria și adolescența.
România nu făcea parte în anul 2003, când am ajuns aici, din EU și asta îmi închidea din start toate porțile spre acest domeniu de activitate.
Diferențele de cultură, mentalitate, educație au fost barierele peste care am trecut, câteodată mai ușor, alteori mai greu. Am fost preocupată de educația copiilor noștri și asta mi-a dat o putere foarte mare de a merge mai departe.
După un an de acomodare și pauză profesională am primit șansa să lucrez la Școala Reală din Saarburg (Realschule plus Saarburg) ca ajutor de profesor (educator), unde am făcut cunoștință cu sistemul de învățământ german. Am făcut cu mare plăcere acest lucru, mi-am putut relua activitatea de predare.
Am fost pusă față în față cu lucruri noi, metode, situații, concepții, mentalități, am învățat continuu, am combinat ceea ce știam cu lucrurile noi, m-am adaptat.
La scurt timp după ce am început să lucrez la școală, m-am înscris la Universitatea din Trier, unde am obținut, după două semestre de studiu diploma de profesor pentru germană ca limbă străină.
Anul 2007, an în care România a devenit membru al Uniunii Europene, mi-a adus recunoașterea diplomelor de la Universitatea din România și, cu asta, și începutul drumului spre titularizare ca profesor cu drepturi depline.
Datorită experienței din România, dar și celor trei ani de la școala din Saarburg mi-a fost aprobată reluarea definitivatului în forma scurtă (6 luni în loc de 2 ani) și, în urma examenelor date am devenit în anul 2009 profesor titular la Școala Reală din Saarburg, unde predau momentan germana, matematica și etica.
Ai menționat Școala Reală. Ce înseamnă ea concret?
Școala reală înseamnă că elevii frecventează cursurile până la clasa a zecea și, după ce primesc certificatul pentru Sekundarabschluss I, elevii pot merge mai departe la gimnaziu sau pot începe o pregatire profesională de 3 ani, care constă într-un proces dual: școală plus pregatire profesională. Această pregatire profesională poate fi începută, însă, și după clasa a noua, pentru cei care nu reușesc să treacă de clasa a X-a. Deci, la Școala Reală există și clase până la a X - a, dar și până la a IX-a.
Cum ai descrie școala la care lucrezi față de cea în care ai profesat în România?
Este o școală într-un oraș mic și frumos, în care eu mi-am recăpătat viața profesională. Ăsta a fost pentru mine cel mai important lucru. Lucrez aici de 20 de ani și este școala “mea”, sunt elevii “mei”, pentru care încerc să fac în fiecare zi ceva.
Recunoștința elevilor și a părinților o simt foarte des și asta mă face să merg mai departe.
Mi-e dor de școala 179 din București, și acolo este scoala mea, pentru că acolo am învățat, acolo am profesat și în apropiere de ea se află și casa mea.
Diferențele între cele două școli există, dar asta nu schimbă nimic în modul meu de a lucra cu elevii.
Prin ce se diferențiază școala românească de cea germană în opinia ta?
Este foarte greu de făcut comparații. Germania are un sistem cu totul altfel față de România.
În primul rând, Germania este formată din 16 landuri și fiecare land are sistemul său de învățământ. Fiecare sistem are plusuri și minusuri. Dacă aș putea, aș face o mixtură între cele două școli.
În România elevii merg împreună la școală până în clasa a opta și abia după aceasta treaptă elevii optează pentru o altă școală.
În Germania elevii trebuie sa își aleagă “drumul” imediat la finalul clasei a patra: școala reală (cea la sfârșitul căreia poți obține certificatul pentru a urma o calificare profesională pentru diferite meserii) sau gimnaziu. Mi se pare prea devreme, ținând cont de dezvoltarea diferită a fiecărui copil…
În Germania elevii care nu doresc să dea bacul au posibilitatea după clasa a IX-a sau a X-a să urmeze o școală de meserii de 3 ani. De asemenea, după terminarea acestei școli de meserii, elevii mai au șansa, dacă au rezultate bune la școală, să se pregătească pentru bacalaureat.
Flexibilitatea, multitudinea de posibilități din Germania sunt în avantajul tinerilor aflați într-o continuă schimbare / dezvoltare.
Un aspect deloc de neglijat sunt și conținuturile care sunt predate. În Germania volumul informațiilor nu este atât de mare ca în România, aici se pune accentul pe deprinderi și aptitudini.
Ca profesor în Germania, în comparație cu România, predai două sau trei materii. De asemenea, un profesor în Germania are o normă săptămânală la școala reală de 27 de ore, față de 18-20 ore în România. Daca îți faci treaba cu pasiune, acesta este un volum foarte mare de muncă.
În ce măsură mai ții legătura cu sistemul de învățământ românesc? Ce ai dus cu tine la școala în care predai acum?
Mă informez permanent despre schimbările care au loc în învățământul românesc, comunic cu prietenele mele care sunt profesoare în București, fac comparații, de curând am vizitat fosta mea școală, am văzut cum lucrează acum elevii în România, ce mijloace didactice li se pun la dispoziție, ce manuale, ce conținuturi. Citesc de fiecare dată despre schimbările din învățământul românesc. Deci sunt și cu mintea și cu sufletul la școala din România.
Când am plecat din România am luat cu mine practic tot ce învățasem și mi-a folosit foarte mult. Am observat, am învățat continuu, am intrebat si, în cele din urmă am combinat. Mi-am dat seama pe parcursul anilor că multe metode, idei, deprinderi dobândite în România erau în Germania prezentate la diverse perfecționări ca fiind “lucruri noi”. Acest lucru m-a încurajat, mi-a întărit convingerea că ceea ce fac este bine.
M-am confruntat mult timp cu sentimente de nesiguranță, daca e bine ce fac sau nu, dar acum, după 20 de ani de predat în Germania, am ajuns la un punct de siguranță care mi-a adus chiar anul acesta, când m-am despărțit de clasa mea a X-a, la care am fost dirigintă 6 ani, foarte multe satisfacții.
După cum am spus, în Germania un profesor predă două sau trei materii. Mie mi-au fost recunoscute inițial germana și pedagogia pentru ciclul primar. Astfel, eu am avut șansa să intru în sistemul de învățământ german și să mă titularizez.
Când am început să predau la școala reală, am putut să îmi mai aleg două materii pe care să le predau: matematica și etica. Matematica pe care o învățasem în România mi-a oferit șansa să pot preda în Germania această materie până la clasa a zecea. Am învățat metodele folosite în Germania, dar de multe ori am aplicat algoritmii învățați în România, care mie mi se par mai accesibili elevilor.
Etica este practic o materie al carei conținut trebuie actualizat permanent. Asta și fac. M-am decis pentru această materie pentru că am libertatea de a transmite o serie de valori morale și etice pe care le-am dobândit în timpul anilor și de care sunt convinsă, și le combin cu teme de actualitate, care ne influențează existența. După mulți ani am bucuria de a constata că am făcut alegerea corectă.
Ce presupune evoluția unui copil înscris în sistemul de învățământ german?
La majoritatea grădinițelor este implementat sistemul așa zis “deschis”, adică grupele sunt compuse din copii de vârste diferite, iar copiilor li se oferă mai multe workshop - uri. Copiii își aleg singuri ceea ce vor să facă. Nu sunt o admiratoare a acestui sistem, pentru că eu sunt de părere că un copil are nevoie de îndrumare și orientare. Iar clasa I îi surprinde atât pe copii cât și pe învățători cu lipsuri ale deprinderilor de bază.
După grădiniță urmează școala primară la sfârșitul căreia elevul primește o recomandare, pe baza căreia se înscrie la următoarea etapa școlară: școala reală sau gimnaziu.
În cele mai multe landuri elevii trebuie să se orienteze dupa clasa a IV-a (în alte landuri după clasa a VI-a), în funcție de recomandarea primită de la școala primară.
Scoala reală presupune frecventarea cursurilor pana la clasa a X-a. Gimnaziul presupune frecventarea școlii până la clasa a XIII-a, după care urmează examenul de bacalaureat.
Elevii de la școala reală au posibilitatea după clasa a X-a să înceapă o pregătire profesională de trei ani pentru a avea o meserie. Dar, pe baza recomandării de la școala reală, în caz că notele bune permit, pot de asemenea continua școala până la terminarea clasei a XIII-a, dând examenul de bacalaureat.
Așadar, în Germania se merge pe diferențierea elevilor după treapta primară, în funcție de rezultatele la școală. În România această diferențiere se face abia după clasa a VIII-a, ceea ce mie mi se pare mai bine, deoarece copiii au mai mult timp să îți dezvolte anumite aptitudini, înclinații, deprinderi.
În Germania această diferențiere timpurie poate declanșa frustrări la unii elevi, aceștia considerându-se mai slabi, mai incapabili, dacă au primit o recomandare pentru treapta inferioară.
În Germania elevii au, însă, permanent posibilitatea de a se reorienta: să treacă de la școala reală la gimnaziu, de la gimnaziu la școala reală, să înceapă o pregătire profesională, aceste faze putând fi alternate. Important este ca elevul să vrea, să aibe ambiție, să fie perseverent.
Mihaela Dinklage
Cum arată programul unui copil de grădiniță, școală primară, gimnaziu sau profesional, liceu? Câte ore stau la școală? Cât timp alocă studiului și programului de relaxare? Ce fac copiii în programul afterschool?
La gradiniță copilul poate sta de dimineață de la ora 7 până după masă la ora 15/16 (depinde de gradiniță). La școala primară orele se desfășoară până la ora 12.00 sau 13.00, iar la școala reală și gimnaziu, până la ora 13.00 (la clasele 10 – 13, aproximativ până la ora 16.00, depinde de orar).
Copiii au posibilitatea să stea și după după masă la școală, să facă temele sau să frecventeze anumite activități. Acestea diferă de la o școală la alta. La noi la școală elevii au posibilitatea să joace fotbal, să modeleze, să citească, să danseze etc.
Există și în Germania, ca și în România, copii care merg din proprie inițiativă și la alte activități cum ar fi: călărie, canto, instrumente muzicale, gimnastică.
Durata timpului alocat studiului, temelor, e greu de apreciat… Elevii în Germania nu sunt atât de aglomerați cu temele pentru acasă cum am auzit că sunt elevii din România.
***
Ați parcurs prima parte a interviului cu profesoara Mihaela Dinklage de la Școala Reală din Saarburg (Realschule plus Saarburg), Germania, invitându-vă să citiți partea a doua a interviului joi, 3 octombrie, accesând secțiunea Reportaj și analiză a site-ului TVR.
Alese mulțumiri doamnei profesoare Mihaela Dinklage și mult succes în activitatea sa didactică!
***
Credit foto: Mihaela Dinklage
***
Interviu realizat de Maria Grăjdan