Un manuscris respins de 12 edituri, dar și piese de teatru recompensate cu Premiul Pulitzer au devenit repere cinematografice și succese mondiale. Ecranizările spun povești fascinante despre artă și viață.

Cele zece titluri alese pentru acest articol înseamnă mai mult de zece filme sau zece cărți: fie că este vorba despre mai multe ecranizări ale aceluiași roman, fie că este vorba despre o serie de cărți transformată într-o serie de filme. De exemplu, pe Harry Potter l-am numărat o dată, dar sunt șapte volume și opt filme.

Zece titluri - cu detaliile faimei lor - ne pot pune pe gânduri și pe citit. Să înceapă povestea!

Să ucizi o pasăre cântătoare (1962)

Populare și apreciate aproape în mod egal, cartea și filmul „To Kill a Mockingbird” (Să ucizi o pasăre cântătoare) își păstrează valoarea și după multe decenii de la apariția lor, pentru că temele abordate sunt sensibile și astăzi în SUA. Interpretarea pe care i-a dat-o Gregory Peck avocatului Atticus Finch din Alabama este un exemplu de actorie la cel mai înalt nivel. El a primit, de altfel, Oscarul pentru rolul din acest film, unul dintre cele trei Oscaruri ale ecranizării, celelalte fiind acordate pentru scenariu adaptat și decoruri. Cartea i-a adus Premiul Pulitzer scriitoarei Harper Lee.

Filmul Să ucizi o pasăre cântătoare, în regia lui Robert Mulligan, a fost lansat în 1962 și relatează experiențele din copilărie ale lui „Scout” Finch, o fetiță de șase ani (interpretată de Mary Badham) în orașul fictiv Maycomb. Când tatăl ei văduv (Gregory Peck), un avocat respectat, apără într-un proces un afro-american acuzat în mod fals că a violat o femeie, Scout devine martoră la ororile rasismului. Ea trăiește și cunoaște adevărate lecții despre curaj, compasiune, toleranță, comunitate și prejudecăți. Personajul Dill, prietenul lui Scout, a fost inspirat de prietenul din copilărie al lui Harper Lee, scriitorul Truman Capote.

Un tramvai numit Dorință (1951)

Titlul piesei lui Tennessee Williams „Un tramvai numit Dorință” a fost inspirat de o linie de transport public din New Orleans, care mergea pe Canal Street și a cărei ultimă stație era pe strada Desire (Dorință). Un tramvai numit Dorință, filmul care a câștigat 4 premii Oscar în 1952, este ecranizarea piesei care a avut premiera în 1947 și a fost recompensată cu Premiul Pulitzer. Tennessee Williams a scris piesa când locuia în cartierul francez din New Orleans, pe strada Toulouse, în apropierea liniei pe unde trecea tramvaiul.

Un tramvai numit Dorință l-a făcut pe Marlon Brando star de cinema, interpretarea lui din acest film a devenit una clasică în actorie, pe lângă borna cinematografică a epocii Antieroului, pe care o marchează. Una dintre scenele celebre este aceea în care personajul lui, Stanley, strigă numele soției după o ceartă: Stellaaaaaa! Filmul spune povestea căsniciei Stellei Kowalski (interpretată de Kim Hunter) cu Stanley (interpretat de Marlon Brando). Tensiunea crește odată cu sosirea surorii Stellei, Blanche DuBois (interpretată de Vivien Leigh) - o fostă frumusețe care încă se consideră atrăgătoare, rămasă fără loc de muncă, trăind în negare și iluzii, cu o viață deraiată ce nu poate avea decât un deznodământ dramatic.

Regizorul filmului produs de Warner Brothers este Elia Kazan și în distribuție mai apare Karl Malden (Mitch). Filmul a câștigat, cum spuneam, 4 Oscaruri, pentru actrițele din rolurile principal și secundar, actorul din rolul secundar și scenografie.

Rațiune și simțire  (1995)

„Sense and Sensibility” (Rațiune și simțire), romanul lui Jane Austen publicat în 1811, descrie viața clasei de mijloc din secolul al XIX-lea și relațiile de dragoste ale surorilor Elinor și Marianne Dashwood. Jane Austen (1775 - 1817) a publicat patru romane în timpul vieții - „Sense and Sensibility” (1811), „Pride and Prejudice” (1813), „Mansfield Park” (1814) și „Emma” (1815) - și postum au apărut „Persuasion” și „Northanger Abbey” (1817).

„Sense and Sensibility” a fost un succes încă de la publicare și a fost adaptat de multe ori de-a lungul timpului, în filme ori spectacole de teatru. Printre cele mai cunoscute ecranizări se află filmul din 1995, regizat de Ang Lee și pentru care Emma Thompson (Elinor) a scris scenariul adaptat după romanul lui Jane Austen. Ea a câștigat Oscarul pentru scenariu în anul următor. În distribuție îi mai remarcăm pe Kate Winslet (Marianne), Hugh Grant (Edward Ferrars) și Alan Rickman (colonelul Brandon). A fost un succes de public, dar și de critică și a trezit în epocă interesul pentru romanele lui Austen.

Stăpânul Inelelor (1978, 2001-2003)

Publicată inițial în 1954, „Frăția Inelului” (The Fellowship of the Ring), de J.R.R. Tolkien, prima din trilogia „Stăpânul Inelelor”, a ajutat la definirea genului high fantasy și a lansat o tendință literară. Cartea are în centru aventurile lui Frodo Baggins în încercarea de a aduna mai mulți prieteni care să-l ajute să ajungă la Inel (The One Ring). Poate distruge Frodo Inelul sau va fi distrus de el?

În 1978, regizorul Ralph Bakshi a ecranizat ca film de desene animate primele două volume ale trilogiei „Stăpânul Inelelor”, iar filmul a fost difuzat de TVR.

Romanul a fost adaptat apoi ulterior de Peter Jackson: toate cele trei părți ale trilogiei Stăpânul Inelelor au fost filmate în același timp, în același loc - Noua Zeelandă, de unde este regizorul, în perioada octombrie 1999 - decembrie 2000.

Volumul II se numește „Cele două turnuri”, iar volumul III din trilogie este intitulat „Întoarcerea Regelui”. Cărțile i-au adus atâta celebritate autorului, încât John Ronald Reuel Tolkien (1892-1973) a fost nevoit să se ascundă de fani și să își schimbe adresa. Operele sale au devenit ecranizări faimoase, trilogia Stăpânul Inelelor, regizată de Peter Jackson, fiind considerată de unii singura trilogie cinematografică perfectă.

Filmele au titlurile volumelor ecranizate: The Fellowship of the Ring (2001), The Two Towers (2002), și The Return of the King (2003). Produse și distribuite de New Line Cinema împreună cu WingNut Films, au reunit în distribuție nume precum Elijah Wood, Ian McKellen, Liv Tyler, Viggo Mortensen, Sean Astin, Cate Blanchett, Christopher Lee, Billy Boyd, Orlando Bloom și Sean Bean.

17 Oscaruri a primit în total trilogia, între care Oscarul pentru cel mai bun film - Întoarcerea Regelui, ultima parte. De altfel, Întoarcerea Regelui se află pe primul loc într-un alt clasament de excepție: filmele cu cele mai multe trofee ale Academiei Americane de Film. Este vorba de doar trei filme care dețin recordul de 11 premii Oscar și sunt pe primul loc în acest clasament: Ben Hur, Titanic și Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui. Pe locul 2 se află Poveste din Cartierul de Vest, filmul din 1961, cu 10 premii Oscar, iar pe locul 3 este Gigi, din 1958, cu 9 trofee.

Dune (1984, 2021, 2024)

„Dune”, cartea lui Frank Herbert din 1965, era considerată în industria filmului imposibil de ecranizat. Dar doi regizori au simțit mănușa aruncată de literatură și au încercat transpunerea cinematografică a romanului „de neecranizat”: în 1984 David Lynch și în 2021 și 2024 Denis Villeneuve. Filmul lui Lynch a fost criticat pentru incoerență și pentru că arăta ieftin - acuzație paradoxală, pentru că a costat 40 de milioane de dolari, o sumă astronomică pentru anul acela. Dune din 1984 a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun sunet, iar în distribuție o regăsim pe Virginia Madsen despre care am scris aici, datorită rolului ei din Sideways, film în care avea să joace 20 de ani mai târziu.

Villeneuve a adaptat celebrul roman al lui Herbert în două părți, prima lansată în 2021 și a doua în 2024. Dune din 2021 a câștigat șase Oscaruri (imagine, montaj, muzică, scenografie, sunet, efecte speciale) și îi are în distribuție pe Timothée Chalamet, Rebecca Ferguson, Stellan Skarsgård, Javier Bardem, Jason Momoa, Josh Brolin, Oscar Isaac și Zendaya, la majoritatea dintre ei Villeneuve apelând și pentru Dune: Partea a II-a, din 2024.

Trăirile, aventurile și întrebările lui Paul Atreides de pe planeta Arrakis (sau Dune), așa cum au fost descrise de Herbert, acoperă și sondează teme din politică, spiritualitate și știință, făcând cartea unul dintre cele mai cunoscute și iubite romane SF.

Harry Potter (2001-2011)

Cele șapte cărți din seria Harry Potter s-au transformat în opt filme, apărute în perioada 2001-2011. Aventura scrisă de J.K. Rowling începe când personajul titular Harry, la a 11-a aniversare, primește o scrisoare care îl invită la Hogwarts, școala pentru vrăjitori.

Harry Potter and the Sorcerer's Stone (Harry Potter și Piatra Filosofală)

Harry Potter and the Chamber of Secrets (Harry Potter și Camera Secretelor)

Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter și Prizonierul din Azkaban)

Harry Potter and the Goblet of Fire (Harry Potter și Pocalul de Foc)

Harry Potter and the Order of Phoenix (Harry Potter și Ordinul Phoenix)

Harry Potter and the Half-Blood Prince (Harry Potter și Prințul Semipur)

Harry Potter and the Deathly Hallows (Harry Potter și Talismanele Morții, I și II)

Ideea personajului Harry Potter i-a venit lui J. K. Rowling în 1990, în timp ce călătorea cu trenul în Anglia. A început să scrie seria de șapte cărți, iar prima, „Harry Potter și Piatra Filosofală”, a fost publicată în 1997. În 1995, autoarea terminase de scris primul volum, dar cartea a fost respinsă de 12 edituri, până când a ajuns sub ochii lui Christopher Little, un agent literar londonez. Seria lui J. K. Rowling s-a încheiat în 2007, cu publicarea volumului „Harry Potter și Talismanele Morții”. Cărțile „Harry Potter” s-au vândut în peste 600 de milioane de exemplare și au fost traduse în peste 80 de limbi.

Rupert Grint, Daniel Radcliffe și Emma Watson sunt actorii care le-au dat viață celor trei eroi principali din succesul mondial Harry Potter. Patru regizori au contribuit la realizarea celebrei serii: Chris Columbus, Alfonso Cuarón (pentru Harry Potter și Prizonierul din Azkaban), Mike Newell și David Yates (acesta a regizat ultimele patru filme).

Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975)

Se spune că scriitorului Ken Kesey nu i-a plăcut adaptarea cinematografică din 1975 a romanului său din 1962, dar a fost printre puținii cu această părere despre film. Ken Kesey (1935 - 2001) a fost un adevărat erou al mișcării hippie din SUA în anii ‘60 ai secolului XX.

Zbor deasupra unui cuib de cuci a devenit al doilea film din istorie care a câștigat, la premiile Oscar, „The Big Five” (cel mai bun film, regizor, actor, actriță și scenariu) și este un clasic al genului. Doar trei filme au câștigat la Oscaruri „The Big Five”: S-a întâmplat într-o noapte (1934), Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) și Tăcerea mieilor (1991).

McMurphy, interpretat de Jack Nicholson, încearcă să-i determine pe pacienții unui spital de boli psihice să se răzvrătească împotriva tiranicei asistente Ratched, interpretată de Louise Fletcher. Cartea este o experiență cu totul diferită, povestită de „Chief” Bromden, aparent surd și mut, și presărate chiar de experiențele personale ale lui Kesey într-o instituție de psihiatrie.

Filmul din 1975, regizat de Miloš Forman și cu Jack Nicholson în rol principal, a câștigat șase premii Globul de Aur, inclusiv trofeul pentru cea mai bună dramă, și șase premii BAFTA, inclusiv pentru cel mai bun film.

Ispășire (2007)

Atât romanul lui Ian McEwan, cât și filmul lui Joe Wright disecă vinovăția, minciuna și remușcările, spirala în care alunecă mintea și comportamentul pentru rostogolirea unei minciuni și apoi pentru ispășirea pedepsei. Povestea pornește de la relația de dragoste interzisă dintre Cecilia (Keira Knightley) și Robbie (James McAvoy), dublată de gelozia surorii mai mici a Ceciliei, Briony (Saoirse Ronan).

Al Doilea Război Mondial nu face decât să adauge tragedie în viețile protagoniștilor acestei drame de familie.

Cartea lui Ian McEwan a apărut în 2001, filmul în 2007, urmărind pe parcursul a șase decenii consecințele unei minciuni spuse în anii ‘30. Ecranizarea a primit două trofee BAFTA (cel mai bun film, cea mai bună scenografie) și un Oscar pentru cea mai bună melodie (a avut alte șase nominalizări, inclusiv pentru cel mai bun film).

Fiicele Doctorului March (1933, 1994, 2019)

„Little Women” (Fiicele Doctorului March), roman pentru copii de Louisa May Alcott, a fost publicat în două părți în 1868 și 1869. Cartea are două continuări: „Little Men: Life at Plumfield with Jo’s Boys” (1871) și „Jo’s Boys and How They Turned Out” (1886). „Little Women” a inspirat numeroase filme, inclusiv clasicul din 1933, cu actrița Katharine Hepburn în rolul lui Jo (Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat), și cel din 1994 regizat de Gillian Armstrong, cu Winona Ryder, Christian Bale, Claire Danes și Susan Sarandon pe afiș (trei nominalizări la Oscar - costume, muzică, actriță în rol principal, Winona Ryder).

Adaptarea regizoarei Greta Gerwig s-a bucurat de apreciere în 2019. Fiicele Doctorului March este o poveste respusă de multe ori de-a lungul anilor (și din motive întemeiate), dar ecranizarea din 2019 în regia Gretei Gerwig oferă o interpretare proaspătă, încă relevantă, loială spiritului cărții. Mai mult o reimaginare decât o repovestire în multe privințe, filmul nu ocolește  momentele-cheie ale romanului, dar introduce un ton modern - e vorba despre emancipare, independență și drepturile femeii. Trăim alături de personaj bucuriile și tragediile vieţii lui Jo, un alter ego al autoarei.

Strigă-mă pe numele tău (2017)

Regizorul Luca Guadagnino a reușit să surprindă în filmul lui romanul plin de senzualitate al lui André Aciman „Call Me by Your Name”, a cărui acțiune se petrece în vara lui 1983, în Italia. Strigă-mă pe numele tău îl are protagonist pe adolescentul Elio, în vârstă de 17 ani, interpretat de Timothée Chalamet în rolul cu care s-a făcut remarcat internațional. Elio devine fascinat de noul student al tatălui său, Oliver (Armie Hammer), iar legătura lor se transformă într-o dragoste pasională. Proza lui Aciman este tradusă astfel într-un film extrem de senzual, despre dragoste și pierdere.

André Aciman s-a născut în Alexandria (Egipt), unde și-a petrecut copilăria. La 14 ani s-a mutat, împreună cu părinții, în Italia, iar din 1968 trăiește în SUA. Aciman a debutat în 1995 cu volumul de memorii „Out of Egypt”. În 2007 i-a apărut romanul „Call Me by Your Name”. Ulterior Aciman a publicat „Eight White Nights” (2010), „Harvard Square” (2013), „Enigma Variations” (2017) și „Find Me” (2019). Regizorul Luca Guadagnino a lucrat pe un scenariu scris de James Ivory după cartea lui André Aciman (Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptare), iar în distribuție l-a mai ales pe Michael Stuhlbarg. Aciman a avut o apariție scurtă în film, interpretând rolul episodic al unui invitat pe nume Mounir.

***

Surse:

britannica.com
imdb.com
vanityfair.com

Surse foto:

Filme - Arhiva TVR; credite foto: Zbor deasupra unui cuib de cuci - Fantasy Films; Lord of the Rings (1978) - Bakshi Productions, Fantasy Films

Foto carte magică - credit: Romolo Tavani/ Shutterstock