În ziua de astăzi, suntem înconjurați de rafturi pline de cărți: unele au coperți elegante și detalii aurii, în timp ce altele își păstrează simplitatea și funcționalitatea. Privindu-le, nu putem să nu ne întrebăm - oare câte povești ne pot spune aceste cărți despre vremurile în care au fost scrise?

Pentru că, să fim sinceri, cărțile nu sunt niciodată doar cărți. Sunt ferestre deschise către alte timpuri, sunt mărturii ale unor epoci apuse. Iar dacă știi să le citești cu atenție, îți pot dezvălui nenumărate povești despre societatea care le-a dat naștere.

Ce ne spun cărțile vechi despre mentalități și valori?

Să luăm, de exemplu, operele românești de la începutul secolului XX. Este ușor de observat accentul pus pe onoare, pe reputația familiei și pe căsătoriile aranjate, un subiect comun în multe scrieri ale vremii. Personajele feminine sunt deseori prezentate ca fiind în umbra valorilor tradiționale, cu roluri limitate în societate și aspirații modelate de așteptările vremii.

Nu este, însă, această imagine o reflexie fidelă a realității de atunci? Tocmai de aceea, aceste cărți nu sunt doar opere literare, ci reprezentări autentice ale acelor timpuri, capturând mentalități, valori și obiceiuri pe care le putem analiza și înțelege acum.

Limbajul - un indicator perfect al vremurilor

Să vorbim puțin și despre limbaj, pentru că este cu adevărat fascinant! Citind povești vechi, dai peste cuvinte care astăzi au dispărut aproape complet din uz. "Jupân", "logofăt", "coconașul" - toate acestea ne vorbesc despre ierarhii sociale care nu mai există. Sau expresii precum "a exoflisi", "a face temenele" – fiecare dintre acestea oglindind un obicei sau o realitate socială specifică vremii respective.

Și nu este vorba doar de vocabularul în sine, ci și despre felul în care se exprimau oamenii. Formalitatea limbajului, formulele de adresare complicate (care astăzi ar părea pretențioase), toate acestea ne spun multe despre relațiile sociale și codurile de comportament ale epocii.

Preocupările cotidiene reflectate în literatură

Un aspect foarte interesant este că, atunci când citești cu atenție, descoperi în poveștile vechi o mulțime de detalii despre viața cotidiană a vremii. Ce mâncau oamenii? Cum se îmbrăcau? Care erau preocupările lor zilnice?

De exemplu, în romanele de la sfârșitul secolului XIX, găsești numeroase referințe la:

• Modă (rochii de la Paris)

• Obiceiuri mondene (vizitele obligatorii, balurile)

• Mijloace de transport (trăsuri, mai târziu primele automobile)

• Educație (pensionul pentru domnișoare - un concept străin nouă astăzi)

Probleme sociale și politice

Dar cărțile nu reflectă doar aspectele cotidiene ale vieții. Ele sunt și oglinzi ale problemelor sociale și politice ale vremii. Citind "Moromeții", de exemplu, înțelegi mai bine decât din orice manual de istorie cum a afectat reforma agrară viața țăranilor români.

I.L. Caragiale - cel mai acid observator al societății românești

Și dacă tot vorbim despre felul în care cărțile reflectă societatea, nu putem să nu menționăm operele lui I.L. Caragiale! Caragiale a fost o oglindă necruțătoare a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, surprinzând cu umor și perspicacitate trăsăturile și comportamentele vremii.

Și totuși, putem observa un lucru foarte interesant - Caragiale ne arată că, deși timpul trece, natura umană rămâne aceeași. Acesta este și motivul pentru care îl considerăm un autor actual și de neînlocuit în literatura română.

Nu e de mirare că în ziua de astăzi scrierile sale sunt incluse în cele mai apreciate colecții literare de prestigiu, în variante moderne - cu coperți elegante, margini aurii și hârtie de calitate - ediții remarcabile pe care le poți descoperi în Cărți de colecție DPH.

Hai să ne uităm puțin la ce surprinde Caragiale în operele sale:

• Limbajul "franțuzit" al personajelor (replicile Ziței din "O noapte furtunoasă" precum "mon cher" și "pardon") evidențiază perfect snobismul societății de atunci și dorința de occidentalizare cu orice preț;

• Politicianismul și goana după funcții ("[...]trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!");

• Presa și "gazetăria" vremii (publicații precum "Vocea Patriotului Naționale" ilustrează influența mass-media în societatea de atunci, aspecte care rămân relevante și în prezent);

• Viața de mahala bucureșteană cu toate bârfele și intrigile ei.

Ce ni se mai pare interesant la Caragiale este faptul că ne-a lăsat un tablou complet al societății vremii lui. În scrierile lui găsim:

• Funcționari de rând (Lefter Popescu din "Două lozuri");

• "Intelectuali" de mahala (Rică Venturiano din "O noapte furtunoasă");

• Negustori (Jupân Dumitrache Titircă din "O noapte furtunoasă");

• Politicieni de duzină (Nae Cațavencu din "O scrisoare pierdută”).

Toți sunt prezentați cu defectele lor, cu aspirațiile lor, de la cele mai modeste, la cele mai ambițioase, cu limbajul lor specific (pentru că, să fim sinceri, nimeni nu a reușit să surprindă mai bine felul în care vorbeau oamenii în acele vremuri decât Caragiale).

Când citești "O scrisoare pierdută", de exemplu, nu citești doar o comedie politică – citești, de fapt, o descriere fidelă despre modul în care funcționa societatea românească a vremii. Despre relațiile de putere, despre corupție, despre manipularea opiniei publice (fapt care este ilustrat și în replica "Ai puțintică răbdare... Da' dacă-l putem aduce să voteze cu noi?" - replică ce pare desprinsă din realitatea politică de azi).

Ce vor învăța generațiile viitoare din poveștile care ne-au format pe noi?

Să ne gândim puțin la copiii noștri și la lecțiile pe care le vor descoperi în cărțile pe care le-am citit noi cândva. Ce vor afla ei, oare, când vor deschide aceleași cărți care ne-au format? Vor înțelege că dincolo de intrigă și personaje, există adevăruri profunde despre natura umană. Vor simți emoțiile care ne-au marcat pe noi cândva, când pentru prima dată am descoperit câte taine ascunde o carte.

Vor descoperi puterea iubirii și a speranței în cărțile lui Creangă. Vor înțelege importanța respectului și a demnității din operele lui Caragiale. Vor vedea că literatura este un mod de a ne înțelege pe noi înșine și lumea care ne înconjoară.

Așadar, data viitoare când citești o carte, încearcă să privești dincolo de narațiune. Privește-o ca pe o capsulă a timpului, ca pe o mărturie care îți poate spune atât de multe despre cum trăiau, gândeau și simțeau oamenii într-o altă epocă.

Pentru că, la urma urmei, cărțile sunt mai mult decât povești - sunt reflexii ale timpului în care au fost scrise. Iar noi, cititorii de azi, suntem norocoși că avem acces la aceste ferestre către trecut!

Sursa foto: https://www.edituradph.ro/carti-de-colectie