-
PRIMA PAGINĂ
-
DESPRE NOI
OrganizaţieLegislaţie Buletin informativ Agenda de lucru a PDG Program audiențe conducere Date economice Raport de activitate Raport de aplicare a Legii 544/2001 Documente de interes public Documente produse de S.R.Tv Organigramă Consiliul de Administraţie Comitetul Director Declaraţii de avere și de interese Facilități Persoane cu Dizabilitati Taxa TV Achiziţii publice Date de receptie Contact
- PROGRAM TV
- TELEȘCOALA
- EUROPA VIITORULUI
- TVR 65
- TNTV
- TVR SPORT
- TVR FILM
Servicii
„Buzunarul cu pâine”, de Matei Vișniec, duminică la TVR3
TVR.RO | actualizat: Marţi, 02 Februarie 2021
Duminică, 31 ianuarie, la ora 20.00, pe TVR 3 s-a difuzat „Buzunarul cu pâine”, de Matei Vișniec, spectacol tv premiat de UNITER în 2016.
- La mulți ani, Matei Vișniec! (n. 29 ianuarie 1956)
- Duminică, 31 ianuarie, la ora 20.00*, pe TVR 3: „BUZUNARUL CU PÂINE”, de Matei Vișniec
Regia: Tudor Chirilă
În distribuție: Ada Simionică și Ioan Coman
Montarea a obținut premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru tv la cea de-a XXIV-a ediție a premiilor UNITER, în mai 2016.
În 2015, cu ocazia premierei TV, dramaturgul Matei Vișniec a vorbit, în exclusivitate pentru TVR, despre geneza piesei.
„Făceam o navetă absolut spectaculoasă: plecam dimineața din Drumul Taberei, de unde locuiam, luam un autobuz, 368 – îmi amintesc și astăzi – până la stația Eroilor, de unde luam metroul până la Uzinele 23 august. Acolo îi vedeam cum ies din schimbul trei pe muncitorii abrutizați, ca niște spectre; urcam împreună cu ei într-un tren spre Oltenița și eu mă opream la stația Dorobanțu-Plătărești. De acolo mai luam o bicicletă cu care făceam ultimii patru kilometri pe un trotuar lung, care mergea de la gară la școală.
Așa un an, așa doi ani, și în al treilea an, după zeci, și zeci, și sute de astfel de trasee făcute în mod automat aproape - devenisem un fel de robot - într-o zi am auzit un câine lătrând din acea fântână părăsită, căreia nu îi mai dădeam atenție, căci o știam de multă vreme.
Era o fântână nu prea adâncă. În momentul în care am văzut câinele, aruncat în fântână, lătrând și cerând ajutor, am avut o revelație, că de fapt, eu eram câinele. În 1984, când s-a întâmplat această poveste, toată România era într-o fântână. Întorcându-mă acasă, în aceeași seară, am scris piesa dintr-o suflare, pur și simplu, pornind de la situația dramatică foarte puternică, textul s-a scris singur. Am imaginat două personaje, destul de beckettiene, Omul cu pălărie și Omul cu baston, pentru că nu vroiam să dau nici referințe geografice, nici nume, situației. Când am început să scriu, piesa se scria prin propria sa energie, prin forța acestei imagini și a acestei situații. Iar spre sfârșit , când mă întrebam cum am să sfârșesc eu piesa, finalul însuși se așeza singur în pagină. Era evident că cele două personaje nu puteau scoate câinele din fântână.
Această piesă este un caz de transformare a unui fapt divers în metaforă. Iată ce forță poate să aibă un eveniment banal în sine, când este trecut prin filtrul unei reflexii, când are putere metafizică. Mi s-a mai întâmplat, de atunci, să scriu pornind de la fapte diverse, dar niciodată nu am avut o revelație atât de puternică și o situație dramatică ieșită dintr-un context real atât de impresionant.
E o piesă importantă pentru mine, care mă duce înapoi în România, în perioada în care eram profesor, în perioada în care eram și tânăr scriitor, și dramaturg, și poet, și credeam că literatura avea un rol de denunțare, un rol critic. Toate aceste evenimente, acum, odată cu acest spectacol montat la Televiziunea Română, revin brusc în amintirea mea. Sunt foarte încântat în primul rând de faptul că această piesă a supraviețuit, a trecut dincolo de frontierele timpului, de frontierele generaționale, a trecut și de frontierele limbii pentru că a fost jucată și în Franța, și în câteva alte țări. Când o piesă traversează trei decenii, poate că într-adevăr a captat ceva general uman. Sunt foarte încântat că ea este montată în acest moment” – a consemnat Ada-Maria Ichim.
***
Echipa TVR:
Organizator producție: Sorin Cristea; regia de platou: Traian Radu; sunet: Răzvan Nițescu; postprocesare sunet: Mihnea Ciulei; scenografie decor: Bogdan Brolla; costume: Silvia Porojnicu; operator: Iulian Ene; director de imagine Eugen Demetercă; montaj: Robert Kallós; producători: Lucia Constantinescu, Tudor Chirilă, Marius Avădani; producător delegat: Dana Andriescu
Și regizorul Tudor Chirilă a împărtășit amintiri despre istoria acestui spectacol. În urma unei întâlniri cu Vișniec, undeva în anul 2000, a aflat că textul a pornit de la un fapt real și anume acela că, făcând naveta ca profesor, a auzit cu adevărat un câine urlând într-o fântână.
Realitatea a dominat și filmările, care au fost realizate mai mult noaptea, când se oprea zgomotul șantierelor din vecinătatea primului sediu al TVR, din strada Molière. Coloana sonoră a filmului a beneficiat de prestația unui „actor” adițional, în rolul câinelui invizibil, dar audibil – regizorul Cornel Mihalache, dar și de un plus de realism: bâzâitul constant și agasant al unui grup de muște sâcâitoare, atrase de căldura proiectoarelor, care au devenit parte integrantă din dramaturgie, din sensul subsidiar al piesei.
***
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR difuzat pe canalele TVR.
Producător coordonator: DEMETER András István
Programele TVR pot suferi modificări în funcție de evenimentele de ultimă oră.
***
ACEST PROGRAM POATE FI VIZIONAT DE COPII ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 12 ANI NUMAI CU ACORDUL SAU ÎMPREUNĂ CU PĂRINŢII ORI FAMILIA (AP)
