Andrei Filote, inginer, absolvent al Universității Tehnice din București, a ales să profeseze în Germania începând din 2016, la scurt timp după terminarea studiilor, unde a primit poziția de inginer în industria auto. Acum este manager de proiect la ZF Active Safety GMBH în Koblenz, aproape de orașul de domiciliu, Wirges din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz, RLP).

De ce ai ales Germania pentru a profesa și pentru a-ți construi viața de familie alături de soție și cei doi copii ai tăi? Ce îți oferă Germania și România nu?

Am ales Germania din simplu fapt că atât soția cât și eu cunoșteam limba germană si am vrut sa ne continuăm studiile in domeniul ingineriei electrice respectiv mecanice.

Noi ne-am cunoscut în timpul facultății, acolo unde am studiat inginerie economică în limba germană.

Am ales apoi o facultate din străinătate pentru că eram convinși ca acolo putem să ne dezvoltăm mai mult, că firmele mari ne vor recruta cu intenția de a investi în noi și de a ne crește și am avut speranța ca după ce terminăm studiul și vom acumula ceva experiență, vom reveni în țară pe o poziție care să ne ofere un confort financiar.

Din păcate, nu am mai ajuns la acest pas pentru că, după 2 ani de zile, ne-am acomodat atât de bine, încât nu mai avem dorința să ne întoarcem definitiv în țară, cel puțin pentru moment. Desigur că revenim cu mare drag în România să ne vizităm familia, să petrecem timp cu prietenii, dar și să ne bucurăm de câte un concediu la mare sau la munte.

Cum a fost adaptarea la cultura și rigoarea germană? De ce provocări te-ai lovit?

Acomodarea a fost relativ ușoară pentru că deja noi cunoșteam mentalitatea, oamenii și anumite reglementări stricte.

Noi mai fusesem la cursuri de limbă, dar si programe Erasmus de tip internship în Germania și cunoșteam o mare parte din probleme.

Desigur ne-am lovit de multe lucruri neașteptate precum: condițiile pentru a primi o locuință (trebuiau aduse dovezi că noi, fiind studenți, ne vom permite să plătim chiria pe termen lung), declarația pe venit (în germană „Steuererklärung”) pe care am scris-o singuri pentru că un contabil ar fi fost prea scump, separarea gunoiului care este foarte strictă, urmând ca mai târziu să învățăm cum cumperi un teren și cum construiești o casă. Nu ne-am fi gândit niciodată că ne vom construi noi o casă în străinătate, dar pentru că un apartament nou costa aproape la fel de mult cât o casă, ne-am ambiționat și am făcut și acest pas.

Ce pași ai urmat pentru a ajunge să lucrezi la ZF Active Safety GMBH?

Aș putea spune că eșecul de a nu intra la masteratul din cadrul facultății RWTH Aachen m-a ambiționat cel mai mult pentru a dovedi că eu pot să fac ceva cu ceea ce am învățat deja.

Am aflat că am fost respins cu o săptămână înainte de a începe cursurile, dar pentru că soția mea, pe atunci logodnică, a fost acceptată, eram convins ca și eu voi fi acceptat și de aceea am și plecat de acasă fără ambele confirmări.

Dacă aș fi primit refuzul mai devreme cu 2-3 zile, noi nu am mai fi plecat în Germania, iar drumul nostru în viață ar fi fost complet altul. Acest “eșec” s-a dovedit, între timp, a fi un succes și m-a motivat să aplic la toate firmele care aveau posturi de angajare în domeniul ingineriei.

Trei săptămâni mai târziu am reușit să primesc poziția de inginer în testare de sisteme de siguranță în domeniul automotive în cadrul unei firme mici care la rândul ei contracta ingineri pentru ZF.

La interviu m-au întrebat dacă doresc mașină sau hotel, locul de muncă fiind la 165 km distanță. Am ales mașina, neluând în calcul să stau în timpul săptămânii departe de casă, așa că am primit o mașină mică cu două locuri cu care am mers zilnic din Aachen către Koblenz, adică peste 330 km pe zi, 40.000 km în cele 6-7 luni.

Am reușit să mă impun în companie, să îmi văd de sarcinile mele la standarde înalte, iar 7 luni mai târziu am avut oportunitatea să fiu preluat intern de companie.

Lucrez deja de 7 ani in această companie, sunt convins că în altă parte există condiții mai bune de muncă, dar momentan mă simt confortabil și mulțumit pentru a mai rămâne aici și a acumula experiență.

Andrei Filote în Norvegia - testare prototipuri auto la temperaturi reduse

Cu ce se ocupă această firmă și ce faci tu concret acolo? Am văzut că în domeniul tău tehnic ai atribuții de manager de proiect.

În primii 4 ani am avut sarcina de a dezvolta și testa un sistem de frânare automată conform normelor europene (Euro NCAP) în prototipuri de mașini. Asta presupunea să configurez calculatoarele de motor, să montez diferite sisteme GPS și de înregistrare date în mașini, apoi să reproduc anumite situații de urgență unde mașina să frâneze automat (de exemplu în cazul în care o persoană apare în fața mașinii, aceasta să reacționeze și să frâneze înaintea șoferului).

Montaj sistem GPS aeroport

În 2021 am schimbat poziția în companie și am devenit coordonator / manager de proiect, această poziție presupunând să înțeleg pachetele de muncă cerute de client, să le clarific din punct de vedere tehnic, urmând ca apoi să calculez efortul, persoanele, dar și bugetul de care am nevoie pentru îndeplinirea acestor sarcini.

Andrei Filote

De ce are nevoie un manager de proiect de succes?

Cel mai important este ca un manager de proiect să asculte și să înțeleagă problemele echipelor cu care lucrează: probleme tehnice, de atitudine, dar si probleme de mentalitate și motivație.

De multe ori este mai greu să motivez o echipă din SUA, Japonia și Europa în aceeași ședință, de aceea prefer să discut cu fiecare echipă separat pentru că modul de comunicare diferă foarte mult.

Există persoane frustrate care trebuie înțelese și motivate, persoane care nu au un nivel înalt de cunoștințe tehnice, dar încearcă și își dorească mult să învețe sau persoane care sunt prea motivate și muncitoare și de care trebuie avut grijă să nu intre în acel sindrom de “burnout”.

Cum este atmosfera la locul de muncă într-o companie germană?

Atmosfera la locul de muncă este influențată foarte mult de proiect, echipă sau perioada economică globală (exemplu: clienți câștigați / pierduți, reduceri de costuri, creșteri / tăieri salariale etc...).

În momentul când apar responsabilitățile în plan privat, toate aspectele contează.

Cel mai diferit este modul de abordare al colegilor. Există o graniță foarte bine delimitată între serviciu și timp liber, comportamentul colegilor se schimbă foarte mult. În timpul serviciului se vorbește aproape doare de sarcinile de proiect, iar în cazul unui eveniment (târg de Crăciun, ieșire la terasă, etc.), nu se discută absolut deloc despre serviciu.

În ce măsură ți-au folosit și îți folosesc studiile urmate în România în exercitarea poziției în această companie?

Într-o oarecare măsură m-au ajutat cunoștințele din facultate.

În facultate nu am făcut nicio practică, nu am folosit și nici văzut un strung sau orice altă mașinărie care să funcționeze și pe care să am voie să o configurez, nu am avut de multe ori ocazia să cunosc oameni de afaceri care au companii cu producție proprie, care să mă poată inspira, nu am lucrat destul cu programe de proiectare, programare sau contabilitate.

În schimb materiile de bază cum au fost matematica avansată, fizica, statistica sau informatica au fost de folos pentru că mi-am construit o bază cognitivă, am reușit să învăț esențialul.

Multe dintre aplicațiile și procesele care se folosesc într-un anumit domeniu, le-am învățat pe parcurs, lucrând cu ele. Desigur că mi-ar fi fost mult mai ușor să fi avut contact cu ele încă din timpul facultății.

Andrei Filote - Suedia, în delegație de serviciu pentru  testarea a diferite prototipuri auto la temperaturi reduse

Care este proiectul profesional care ți-a adus cel mai mare succes personal?

Îmi este destul de greu a defini cel mai reușit proiect profesional pentru că fiecare a fost diferit și mi-a adus beneficii și succese diferite. Proiectele din cadrul companiei sunt ele diferite, iar sarcinile diferă foarte mult.

Poziția pe care o dețin acum îmi oferă posibilitatea să adun experiență atât în domeniul tehnic cât și în organizarea și coordonarea unui grup de oameni.

Unde te vezi peste 10 ani profesional, dar și personal?

Nu îmi doresc să fac neapărat carieră pentru că sunt conștient că o poziție de top - management aduce împreună cu ea și foarte multe sacrificii pe plan privat. Cred că un echilibru între carieră, viața privată și bani este de preferat.

Ce să fac cu 100 €... în plus la salariu dacă eu va trebui să stau la birou peste program și nu am ce face cu ei? Desigur, aș avea ce face, dar valorează puțin comparativ cu timpul liber petrecut cu familia, care este foarte prețios.

De ce aș lucra mult mai mult peste program? Să cheltui acei bani pe medicamente și terapii mai târziu?

În ce condiții te-ai întoarce în România pentru a dărui din experiența ta țării în care te-ai născut?

Nu excludem, eu și soția mea, o întoarcere în România, poate cândva chiar merită și vom lua această decizie, nu știm. Dacă ne-am întoarce cândva, nu am alege un oraș mare unde aerul este irespirabil, oamenii sunt agitați și stresați, iar timpul pierdut către serviciu sau cumpărături este foarte lung.

Am viza mediul rural din România, dar condițiile de trai sunt unele precare, canalizarea, încălzirea cu o centrală, apa curentă și un spital sau policlinică sunt de multe ori un lux.

În final, te rog să transmiți un îndemn pentru tinerii din România care vor să își construiască un viitor profesional prin educație și perseverență.

Am 31 ani și, chiar dacă sună mult, și poate sunt considerat un dinozaur bătrân, așa cum aveam și eu impresia la rândul meu când eram în școală, înțeleg foarte bine problemele actuale din școli și facultăți.

Și pe vremea mea exista bulling, fumat, băut, petrecutul noaptea și chiulitul. Da, și eu le-am încercat mai pe toate, dar am reușit să nu exagerez. Am ieșit nopți multe în oraș și am petrecut până dimineața și am băut uneori și o bere în plus, dar a doua zi, chiar și cu discuții piperate cu părinții, reușeam sa-mi fac temele sau să-mi rezolv sarcinile pentru ziua următoare.

Nu am livrat mereu cea mai bună calitate, recunosc, dar am livrat constant și m-am ambiționat să rămân în prima treime din grup. Nu mi-am dorit să fiu prostul clasei, dar nici acela care nu iese din casă pentru că are ceva de făcut.

Am făcut sport de performanță, și chiar dacă nu am reușit sa mă mențin acolo sus, mi-am făcut prieteni mulți și buni, am căpătat o disciplină care m-a ajutat mai târziu, care m-a motivat.

Faceți sport, doar acolo veți intra în anturaje de calitate!

Nu alergați după lucruri scumpe pentru că acelea nu aduc fericire, ci doar invidie din partea multora. Iar cu timpul vă schimbă caracterul, un adidas care vă oferă confort este același, indiferent de marcă sau culoare!

Încercați, știu ca e dificil, să luați ca exemplu doar ce e frumos și vă face cu adevărat fericiți, nu ce se cere în grup sau pe rețelele de socializare!

Cineva care postează mai puțin pe Facebook sau Instagram trezește mai multă curiozitate din partea oamenilor decât cineva care postează zilnic despre viața lui. De cele mai multe ori, fericirea falsă din pozele postate, arată tristețea din viața reală.

Petreceți cât mai mult timp cu bunicii și părinții și încercați sa le fiți prieteni și să povestiți cu ei, să arătați ce simțiți! Când apar problemele, ei vor fi singurul vostru sprijin, iar acei prieteni de pe rețelele de socializare vor dispărea rapid!

Din păcate va veni timpul când îi veți mai vedea doar în poze și veți regreta că nu mai aveți câteva minute să vorbiți cu ei.

***

Mulțumiri Domnului Andrei Filote pentru interviul acordat Mariei Grăjdan pentru TVR!

***

Credit foto: Andrei Filote