Pe 3 mai, la ora 20:10, la TVR2 și online pe TVR+, la Duminica filmului românesc, ați putut urmări "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", ecranizarea nuvelei "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici.

Vara anului 1944. Într-un sat din Transilvania, un ofiţer neamţ este ucis de o persoană neidentificată. Pentru a scăpa de represalii, notabilităţile încearcă să-l convingă pe nebunul satului să-şi asume fapta, trimiţându-l astfel cu bună ştiinţă la moarte. Filmul prezintă cinismul şi ipocrizia conducătorilor comunităţii, care îl conving pe Ipu să-şi asume vina uciderii ofițerului.

Regia este semnată de Sergiu Nicolaescu, scenariul este al lui Titus Popovici, ecranizare după “Moartea lui Ipu”. În rolurile principale îi vedem pe Amza Pellea, Cristian Şofron, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Ioana Bulcă. ACIN a distins filmul cu două premii, pentru interpretare masculină (Gheorghe Dinică) şi coloană sonoră.

“«Nebunul satului» — dar a cărui nebunie nu ţine atât de patologic, ci poate mai degrabă de o anume înţelepciune umilă, în dezacord cu nebunia vremurilor — şi băiatul «cu nebunia» lui numită, la acea vârstă, refugiu în imaginaţie, de fapt apărare în faţa aceleiaşi nebunii a vremurilor. Ipu şi băiatul, bătrânul şi copilul, sfârşitul şi începutul lucrurilor, străbat împreună tot filmul măsurând, cu măsura lor, lumea din jur. Ei sunt trecutul şi viitorul acelui timp între care se bălăngăne un prezent orb, ca o limbă de clopot orb şi plin de spaimă, orb până la crimă şi până la moartea morţii.

Prin ei, filmul se constituie într-o permanentă şi dublă luptă: între cel «dinăuntru» şi cel din «afară» care suntem fiecare dintre noi, şi între noi şi cei din jurul nostru. (...)

Distribuţia, făcută din interiorul unei bune cunoaşteri a resurselor celor aleşi, vine să încheie armonios ceea ce numeam «realizarea pe toate compartimentele»: băiatul — Cristian Şofron, expresiv fără ostentaţie, sensibil fără dulcegărie, în cuplu cu un Amza Pellea nou şi neaşteptat, cu umilinţa liniştită şi nebunia lucid înţeleaptă; cuplul părintele — Margareta, interpretat de lon Besoiu şi loana Bulcă la acea mare tensiune a dramelor mărunte pe care le presupunea cuplul din nuvelă.” (Eva Sîrbu, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” – Un film pentru toate vârstele, Cinema nr. 2/1972)

Amza Pellea a jucat în acest film la doar un an de la succesul avut în rolul titular din „Mihai Viteazul”, al aceluiași Sergiu Nicolaescu, rol premiat atunci și apreciat și astăzi.

Amza Pellea scria despre partenerul ideal pe care l-a avut când a filmat pentru ecranizarea după “Moartea lui Ipu”: “De când fac eu film (şi s-au adunat câţiva ani de atunci), anul acesta am avut, în sfârşit, norocul să lucrez cu un partener aşa cum mi-am dorit întotdeauna. Rar să te înţelegi cu partenerul dintr-o singură privire. Nu mai vorbesc de faptul că lancu (aşa îl cheamă) este primul coleg care, jucând împreună de-a lungul unui film, nu a încercat niciodată să-mi încalce vreo replică. (...)

Nu înjură, nu bârfeşte, nu este invidios...lancu este un superb câine ciobănesc cu care am avut marea plăcere să joc în filmul „Moartea lui Ipu“...Singurul defect al lui Iancu constă în faptul că pentru el toţi oamenii sunt ciobani, indiferent de defectele care îi diferenţiază. Săracu' lancu! Cu asemenea mentalitate nu ajungi vedetă! (Cinema nr.12/ 1971)

Sursă info și foto: aarc.ro

***
Mai multe informații despre programul filmelor de la TVR2 aflați aici.