Urarea cu plugul, cu buhaiul, cu plugușorul, este un vechi obicei agrar care se mai păstrează și se mai practică și în zilele noastre sub diferite forme, pentru întâmpinarea Anului Nou.
În Ajunul Anului Nou sau în dimineața Sfântului Vasile cete de urători formate din cel puțin 2, copii, flăcăi sau bărbați proaspăt însurați rostesc urări de bine și primesc colaci, mere, țuică și bani, drept răsplată. În unele zone ale țării, din grupul colindătorilor ce merg cu Plugușorul fac parte și femei.
Urarea este un poem în versuri, de citate, care descrie cu haz muncile agricole, începând cu aratul și semănatul până la coptul pâinii.
Românii și-au dorit și își doresc pământ roditor, iar această dorință era reliefată, în vechime, de recuzita plugușorului: plug, bici, buhai și clopoței, dar mai ales de trasarea, în mod simbolic, a unei brazde.
Plugușorul este recitat în casele românilor începând din Ajunul Anului Nou până a doua zi de a Anului Nou, în funcție de zonă. Pe alocuri, urarea Plugușorului este însoțită de instrumente muzicale precum vioară, cimpoi, tobă, fluier și cobză. Toate acestea sporesc atmosfera zgomotoasă, veselă, din jurul obiceiului.
***
Vă invităm să urmăriți o secvență cu obiceiul „Plugușorului” practicat în Gorj! (emisiunea „Simbolica”, 2004)
